Gândul zilei
„Viața și experiența omului se înscriu pe fiecare părticică a ființei lui, în adâncul alcătuirii lui, ca într-o carte. Un gând frumos, o faptă bună, o rugăciune fierbinte, un gest binevoitor lasă urme pe fiecare din miliardele de cromozomi care alcătuiesc făptura lui: schimbă, înfrumusețează. Un sentiment de ură, o izbucnire de mânie, un cuvânt jignitor se înscriu de asemenea și întreaga alcătuire a omului se degradează, se urâțește. Concluzia? Noi înșine suntem cartea și tot noi cei care scriem în carte. Mare taină a ființei omenești se descoperă aici! La Înfricoșătoarea Judecată „se vor deschide cărțile”, adică cele scrise în taină, zi de zi, clipă de clipă, de-a lungul vieții sale, vor ieși la iveală și vor fi văzute de toată lumea. – Ieromonah Petroniu Tănase
Știai că?
Parusia, dogma creştină despre a doua venire a Domnului Hristos cuprinsă în Simbolul credinţei: „Şi iarăşi va să vie cu slavă, să judece viii şi morţii…“. Atunci va avea loc Judecata de Apoi. A doua venire a Mântuitorului, despre care găsim referiri în numeroase locuri din Sfânta Scriptură, va fi într-un timp necunoscut oamenilor şi chiar îngerilor, ci numai lui Dumnezeu-Tatăl: „Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Matei 24,36). Acesta este răspunsul pe care Mântuitorul îl dă Apostolilor, cu care vorbind despre cele ce vor fi, aceştia Îl întreabă: ,,Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?“ (Matei 24, 3); îndemnându-i să fie pregătiţi, le spune „Parabola celor zece fecioare“, care este un avertisment pentru toţi creştinii, din toate timpurile: „Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru“ (Matei 24, 42). Răspunzându-le care va fi „semnul“, Mântuitorul le-a vorbit despre unele semne ce vor vesti sfârşitul şi a doua Sa venire: predicarea Evangheliei la toate popoarele şi creştinarea lor şi a evreilor, „că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor. Şi astfel întregul Israel se va mântui…“ (Romani 11, 25-26); „Se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24, 14). A doua venire va fi precedată de venirea pe pământ a profeţilor Vechiului Testament, Enoh şi Ilie, care vor predica pe Hristos, dar vor fi răpuşi de Antihrist, duşmanul neîmpăcat al lui Hristos (Apocalipsa 11,3, 6-7: „Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci… Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape… Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî“). Apariţia lui Antihrist (simbol al răutăţii, duşmanul lui Hristos) va fi la sfârşitul lumii spre a combate pe Hristos, dar Antihrist va fi supus la a doua venire a Domnului: „Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase“ (II Tesaloniceni 2, 8-9). Mântuitorul arată Apostolilor o parte din aceste semne, care, deşi totdeauna au existat, atunci vor avea un caracter predominant: „Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure… nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul… Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi“ (Matei 24, 7, 6 şi 24). Natura va vesti venirea a doua prin catastrofe, iar în final prin proiectarea pe cer a semnului Sfintei Cruci („semnul Fiului Omului): „Iar… soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă“ (Matei 24, 29-30). Atunci, la a doua venire, Mântuitorul va face şi Judecata universală, când fiecăruia i se va da pedeapsa şi răsplata definitivă: „Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale“ (Matei 16,27). Parusia se mai numeşte în unele regiuni (ca nordul Moldovei) şi pomenirea individuală şi neîntreruptă a morţilor, la toate liturghiile din cursul unui an bisericesc, aşa cum se obişnuieşte la unele biserici parohiale.
Pilda zilei
Cred în înviere
Un oarecare om îl întrebă odată pe marele fizician Isaak Newton: „Crezi că omul, după ce prin moarte a devenit praf şi cenuşă, poate să învie din morţi?”. Fizicianul îi răspunse: „Cred, cum să nu cred”. Omul îl întrebă mai departe: „Poţi să-mi dovedeşti lucrul acesta?”. Newton îi răspunse: „Da, voi încerca”. El luă un pumn cu nisip şi unul cu pilitură de fier, le amestecă şi apoi îl întrebă pe acel om: „Crezi că se poate despărţi nisipul de această pilitură de fier?”. Omul îi răspunse: „Nu, cum să se poată!”. Newton luă atunci un magnet, îl apropie de grămadă şi adună laolaltă toată pilitura de fier, despărţind-o astfel de nisip. Apoi adăugă: „Dacă Dumnezeu a dat atâta putere acestui magnet ca să poată atrage toată pilitura de fier, nu va avea El oare atâta putere, încât să poată învia pe oameni din morţi? Cu siguranţă că da”.
Sursa: Realitatea Spirituala
