Imaginează-ți un grătar obișnuit de duminică. Aceeași friptură pe care o mănânci de ani de zile. Iar pe la trei dimineața te trezești cu urticarie, greață și senzația că ceva e serios în neregulă. Vinovatul nu e neapărat carnea. E, foarte probabil, o căpușă care te-a mușcat cu săptămâni în urmă și pe care poate nici n-ai băgat-o de seamă.
Se numește sindromul alfa-gal și e una dintre cele mai ciudate alergii cunoscute. Spre deosebire de alergiile clasice, cu care te naști, aceasta se dobândește. Alfa-gal este o moleculă de tip zahăr prezentă la aproape toate mamiferele, dar nu și la om. Unele căpușe o poartă în salivă și o injectează când mușcă. La anumite persoane, sistemul imunitar o tratează drept inamic și începe să producă anticorpi împotriva ei. De aici încolo, fiecare bucată de carne roșie — vită, porc, miel — poate declanșa o reacție.
Ce face afecțiunea atât de înșelătoare e întârzierea. Simptomele nu apar imediat, ca la o alergie obișnuită, ci la două până la opt ore după masă. Tocmai de aceea nici pacientul, nici uneori medicul nu fac legătura cu friptura de la prânz. Manifestările merg de la tulburări digestive și urticarie până la anafilaxie, o reacție care poate pune viața în pericol. Și mai puțin știut: oamenii cu alfa-gal pot reacționa și la produse de origine animală folosite în medicină — anumite suturi, valve cardiace de porc, gelatină sau unele medicamente. Un motiv în plus să-și anunțe medicii.
Diagnosticul se pune corelând simptomele cu momentul mesei și cu un istoric de drumeții sau timp petrecut prin zone împădurite, apoi se confirmă printr-un test de sânge care caută anticorpii specifici. Vestea bună e că nu toți cei mușcați dezvoltă alergia, iar carnea de pasăre, peștele și ouăle rămân, de regulă, perfect tolerate.
Cum nu există un leac care să șteargă sensibilizarea, totul se reduce la prevenție — și aici cheia e tot căpușa. Repelent eficient în zonele cu iarbă înaltă, haine care acoperă pielea, o verificare atentă a corpului după ce te întorci din natură și îndepărtarea promptă a oricărei căpușe atașate. Iar pentru cei deja diagnosticați, un dispozitiv cu adrenalină la îndemână poate face diferența. Cu cazurile în creștere de la an la an, e genul de poveste pe care merită s-o știi înainte, nu după.
