Cancerul de prostată este o formă de cancer care se dezvoltă în prostată, o glandă aflată la intersecția aparatului urinar cu cel genital la bărbați. Marea majoritate a cancerelor de prostată se dezvoltă lent, cu toate acestea, există cazuri în care cancerul de prostată se dezvoltă în mod agresiv.

Cancerul de prostată tinde să se dezvolte la bărbații cu vârsta de peste cincizeci de ani și, deși este una dintre cele mai răspândite tipuri de cancer la bărbați mulți nu au simptome, nu se tratează, și în cele din urmă mor din alte cauze. Acest lucru este din cauza faptului că, cancerul de prostată este, în majoritatea cazurilor, cu dezvoltare lentă, asimptomatică și oamenii în vârstă adesea vor muri din cauze care nu au legătură cu cancerul de prostată.

Mulți factori, printre care cele genetice și de nutriție sunt implicate în dezvoltarea cancerului de prostată. Prezența cancerului de prostată poate fi indicată de simptome, examinare fizică, de antigenul specific prostatic (PSA), sau de biopsie. Testul PSA îmbunătățește detectarea cancerului de prostată, dar nu reduce mortalitatea.

Despre toate acestea a vorbit într-un interviu Dr. Mihai Dobra – Medic Specialist Chirurgie Urologica – Institutul Clinic Fundeni:

1)   Care este cea mai simpla metoda de diagnosticare a cancerului de prostata?

Diagnosticul de certitudine al cancerului de prostata se pune pe baza examenului histopatologic efectuat prin punctie bioptica prostatica prin ecografie transrectal. Suspiciunea de cancer de prostata se pune pe baza unor nivele ridicate biomorale ale antigenului specific al prostatei (PSA seric total, analiza cantitavia nu calitativa). De asemenea, pe langa PSA este nevoie de corelare cu tuseul rectal si de cele mai multe ori cu imagistiica de inalta performanta dedicata prostatei si anume RMN (rezonanta magnetica nucleara multiparametrica cu difuzie) al carei specificitate ridicate prin scorul PIRADS de la 1-5: PIRADS 1 – fara leziuni tumorale; PIRADS 2 – leziuni benigne de tip hiperplazie benigna prostatica; PIRADS 3 – aflat intr-o zona gri echivoc nedeterminata, de urmarit sau de punctionat in corelatie cu clinica si PSA ul; PIRADS 4 – suspiciune adenocarcinom prostatic: se punctioneaza; PIRADS 5 – suspiciune foarte inalta – se punctioneaza de asemenea.

2)    Cand si in ce context se face examinarea prostatei prin tuseu rectal?

Tuseul reclat este obligatoriu in screening ul cancerului de prostata si de asemenea in diagnosticul diferential cu alte patologii prostatice. Tuseul rectal este o examinare clinica simpla, necostisitoare care nu si-a pierdut indicatia si ramane obligatoriu in diagnosticul clinic al cancerului de prostata. Se face in general la pacientii cu istoric in familie de cancer de prostate incepand cu varsta de 45 de ani si in populatia generala masculina, peste 50 de ani dar si corelat cu cresterea valorilor PSA.

3)    Ce este analiza PSA?

PSA ul este antigen specific prostatic, secretat in sistemul ductal prostatic. Este present in ser – sange, nu este un marker specific al cancerului de prostata, existand valori ridicate si in patologii prostatice benigne corelate cu un volum prostatic ridicat (adenomul prostatic) dar si in patologii prostatice inflamatorii de tip prostatite.

4)    Cat de des te folosesti tu de analiza PSA in cautarea cancerului de prostata?

Analiza de sange a PSA ului este utila nu numai in screening, diagnostic dar si in urmarirea oncologica a pacientului deja diagnosticat cu cancer de prostate si care este in tratament oncologic de tip hormonal, radioterapic dar si urmarirea recidivei, recurentei post tratament chirurgical de tip prostatectomie radicala.

5)    Cat de des un PSA mare indica cu adevarat un cancer de prostata?

PSA ul mare nu pune diagnosticul de cancer de prostata. De asemenea, valori extrem de crescute ale PSA ului ne indreapta mai degraba catre o suspiciune inalta de adenocarcinom prostatic decat catre patologii benigne. Corelarea PSA ului cu clinica, simptomatologia urinara joasa, retentie acuta de urina asociata cu febra, frison, pot duce mai degraba la un diagnostic de prostatita acuta. Este drept ca aceste patologii benigne pot coexista si cu prezenta cancerului de prostata. Adica, poti avea adenom de prostata, leziuni inflamatorii prostatice de tip prostatita cronica sau acuta, in acelasi timp cu adenocarcinoma prostatic.

6).   Doctorul care a descoperit analiza PSA a revenit ulterior cu recomandarea ca aceasta sa nu fie folosita in diagnosticul cancerului de prostata; ce parere ai despre asta?

Poti avea cancer de prostata si cu un PSA aparent scazut. Deci, aceasta analiza serica este specifica prostatei dar nu specifica cancerului de prostata. Reiterez ca diagnosticul cancerului de prostata se pune pe baza biopsiei corelate cu valorile PSA si nu pe baza PSA ului.

7)    De cele mai multe ori, cancerul de prostata nu constituie cauza decesului pacientului, acesta avand, de regula, peste 65 de ani. In acest caz, mai „merita” sa il cautam/tratam?

Cancerul de prostate este printer cele mai cercetate patologii oncologice fiind de asemenea si printre cele mai tratabile, curative cancere. Fiind dependent de hormonul barbatului si anume testosteronul, tratamentul de supresie, blocada hormonala impreuna cu radioterapia, in cazuri selectionate, pot da rezultate cel outini echivalente cu chirurgia oncologica (prostatectomia radical). NU ORICE SUSPICIUNE DE CANCER DE PROSTATA TREBUIE DIAGNOSTICATA CUM NU ORICE CANCER DE PROSTATA TREBUIA OBLIGATORIU TRATAT. Se considera ca daca am trai peste 100 de ani, majoritatea barbatilor ar putea fi diagnosticati cu cancer de prostata. Pentru aceste elemente au aparut doua notiuni in urmarirea tratamentului de cancer de prostata: watchful waiting si active surveillance.

8)    Ce recomanzi unui barbat cu varsta de 50+ pentru sanatatea prostatei?

Evaluarea cel putin anuala la medicul urolog insotita de PSA, ecografie de aparat urinar. Exista anumite studii care recomanda un regim alimentar bazat pe lycopene (rosii), crucifere (broccoli, conopida, varza), seminte de dovleac, graminex (extract de polen) care imbunatatesc functiile prostatice cu un efect anti-inflamator sistemic.

Sursa: Realitatea de Realitatea Medicala