Gândul zilei

„Făcând cele plăcute lui Dumnezeu, mai întâi ne vor folosi nouă, căci așa vrea Dumnezeu, să dorim binele fraților noștri și mântuirea tuturor oamenilor mai mult decât pe a noastră!”- Sfântul Teodor Studitul

Știai că?

Monahismul este o formă de viaţă religioasă, trăită în singurătate, dar încadrată în sânul Bisericii lui Hristos sau în cadrul unei comunităţi religioase. Monahismul creştin este o organizaţie clericală constituită din călugări (monahi) care sunt creştinii cei mai convinşi şi hotărâţi să-şi închine viaţa numai lui Hristos-Dumnezeu, rupându-se de toate firele care-l leagă pe om de viaţa socială şi jurând să respecte voturile vieţii monahale, trei la număr, ca cele mai importante: ascultarea, sărăcia  şi votul castităţii, al purităţii trupeşti şi sufleteşti. Viaţa spirituală creştină, trăirea conform preceptelor evanghelice trebuie să fie specifică oricărui membru al Bisericii care a primit Botezul în numele lui Hristos, dar monahul se va deosebi prin continua dorinţă şi luptă spre desăvârşire, în vederea mântuirii, trăind în pocăinţă, rugăciune neîncetată, contemplaţie şi asceză. De la apariţia sa, monahismul a constituit permanent o forţă de susţinere a spiritualităţii creştine, atât în Biserică, cât şi în viaţa societăţii laice.

Pilda zilei

Liniştea sufletească

La un dineu, se găsea, printre musafiri, şi un ateu – om rău, lipsit de credinţă – care l-a întrebat la un moment dat pe creştinul de alături:

– De unde ştii tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îţi ascultă rugăciunile, când, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea?

– Dar tu, îl întrebă la rândul său creştinul, de unde ştii dacă este zahăr în ceaiul pe care îl bei acum?

– Cum de unde? Simt gustul zahărului.

– Deci ştii că este zahăr în ceaiul tău, chiar dacă nu-l vezi. E, tot aşa simt şi eu dragostea lui Dumnezeu în inima mea. Sufletul meu îngreunat de păcate se simte izbăvit prin puterea Sfanţului Duh. Sfânta Liturghie, Sfânta Spovedanie, rugăciunile îmi înalţă sufletul ce nu îşi

găseşte liniştea decât la Dumnezeu. Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului. „Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu.” (Sfântul Isaac Sirul)

Sursa: Realitatea Spirituala