Transpiratia excesiva sau hiperhidoza reprezinta un raspuns exagerat al glandelor sudoripare. Acest lucru are drept consecinta o crestere a secretiei sudoripare, in exces fata de cantitatea necesara termoreglarii și nu este întotdeauna legată de căldură sau exerciții fizice.

Tratamentul hiperhidrozei ajută de obicei. Adesea începe cu antiperspirante. Dacă acestea nu ajută, poate fi necesar să încercați diferite medicamente și terapii. În cazurile severe, medicul dumneavoastră vă poate sugera o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta glandele sudoripare sau pentru a deconecta nervii legați de producerea prea multă transpirație.

Tipuri de transpirație excesivă

Hiperhidroza poate fi clasificată în mai multe tipuri, în funcție de cauză (primară, secundară) și întindere (localizată, generalizată).

Hiperhidroza primară (fără nicio cauză) tinde să fie localizată în regiunea cefalică (transpirația excesivă la cap), axilară (transpirația excesivă la subraț), palmară și/ sau plantară (transpirație excesivă la mâini și picioare). Hiperhidroza secundară (cauzată de anumite afecțiuni) este de obicei generalizată; poate fi prezentă doar ziua, doar noaptea sau atât ziua, cât și noaptea, iar severitatea poate fi diferită: ușoară sau intensă (unii pacienți sunt nevoiți să schimbe hainele, lenjeria de pat în timpul nopții).

SimptomePrincipalul simptom al hiperhidrozei este transpirația abundentă. Conform International Hyperhidrosis Society, un individ are hiperhidroza primara focala daca prezinta focare de transpiratie excesiva cel putin 6 luni fara o cauza aparenta si daca intruneste cel putin doua din urmatoarele criterii:

  • transpiratia este bilaterala si relativ simetrica;
  • transpiratia excesiva afecteaza activitatile zilnice;
  • cel putin un episod o data pe saptamana;
  • debutul bolii are loc inainte de varsta de 25 de ani;
  • istoric familial pozitiv;
  • transpiratia nu apare noaptea.

Cauze

În cele mai multe cazuri, hiperhidroza primară este moștenită genetic.

În cazul hiperhidrozei secundare, cauzele pot fi multiple:

  1. Afecțiuni endocrine: menopauză, hipertiroidism, diabet, hipoglicemie, sindrom carcinoid
  2. Iatrogen (Element care desemnează o afecțiune determinată de rezultatul unui tratament ca efect nedorit): propranolol, triciclice antidepresive, inhibitori de cholinesterase, inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei, opioizi
  3. Boli infecțioase: malaria, tuberculoză, endocardită, HIV (pacienți seropozitivi)
  4. Insuficiență cardiacă congestivă
  5. Afecțiuni neurologice: boala Parkinson, neuropatii periferice, leziuni cerebrale

Tratament

Există numeroase opțiuni terapeutice, cu grade variabile de reușită. Acestea diferă în funcție de gravitatea afecțiunii, eficiență, efecte secundare și satisfacția pacientului. Pe lângă tratamentele convenționale, există noi opțiuni terapeutice, precum terapia laser, cu microunde sau cu ultrasunete, terapii ce sunt aplicate cu rezultate promițătoare.

În cazul hiperhidrozei axilare și palmare, cea mai rapidă și eficientă opțiune pare să fie injectarea de toxină botulinică, aceasta având puține reacții adverse.

1.     Tratamentul topic reprezintă prima alegere în tratamentul hiperhidrozei. Săpunurile antibacteriene și antiperspirante comerciale pot fi utilizate pentru a controla parțial această afecțiune. Băi frecvente, schimbarea lenjeriei intime, epilarea și aplicarea topică de săruri de aluminiu pot fi de asemenea metode de tratament.

2.     Iontoforeza este o procedură ce presupune trecerea unui curent galvanic transdermic. Benzi umezite sunt aplicate cutanat și un curent electric direct este trecut prin soluție. Acest procedeu poate fi utilizat în cazul pacienților ce au avut rezultate nesatisfăcătoare cu agenți topici. Acest tip de tratament necesită utilizare pe termen lung. La săptămâni după terminarea tratamentului, simptomele pot reapărea.

3.     Toxina botulinică: injectarea cu botox (toxină botulinică) la nivelul zonei/zonelor afectate. O dată ce începe să își facă efectul botoxul va diminua cantitatea de transpirație secretată de glandele sudoripare. Efectul final se va observa la aproximativ 5-7 zile după intervenție. Remanența este cuprinsă între 6 și 8 luni, în funcție de organismul pacientului, dar și de stilul acestuia de viață.

4.     Tratament chirurgical: chiuretarea și aspirarea glandelor sudoripare aflate sub piele, în zona axilelor. Procedura seamănă cu lipoaspirația și necesită anestezie locală și un pansament compresiv. Tratamentul chirurgial durează în medie 1 oră.

 

Referințe:

1.     Hyperhidrosis: mayoclinic.org

  1. Scrivener Y;Cribier B. “[Morphology of Sweat Glands].” Morphologie : Bulletin de l’Association Des Anatomistes, vol. 86, no. 272, 2022, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov

  2. Sato, K., et al. “Biology of Sweat Glands and Their Disorders. II. Disorders of Sweat Gland Function.” Journal of the American Academy of Dermatology, vol. 20, no. 5, May 1989, pp. 713–726,https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 10.1016/s0190-9622(89)70081-5

  3. Burge, S., et. al. „Ghid Practic de Dermatologie Oxford”, ediția 2020, editura Hipocrate.

 

Sursa: Realitatea de Realitatea Medicala

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR