GOE VS Parentingul permisiv
Dacă vrei să ai un copil identic cu dl Goe, te rog atunci să îl lași să crească liber.
Parentingul permisiv nu există
Motto: Furiosul trăiește și moare furios
Te salut cu drag
Parentingul permisiv creează monștrii ce nu pot fi niciodată „reparați” sau ajutați.
Din lipsa cunoașterii și a creării unor structuri educaționale psiho-emoționale formate din reguli, copiii se dezvoltă, așa cum spunea Anastasia Popescu bunica mea, ca niște buruieni. Sunt două remarci de la care vreau să plec astăzi în articolul prezent:
– lipsa implicării părinților în viața copiilor până la vârsta de 12 ani și după vârsta de 12 ani
– creerea unei noi familii, după divorț, în care părintele vitreg este impus(cu forța)
Ideea centrală a acestui articol este următoarea: îți poți stabili clar ce îți doresti ca părinte responsabil de la copilul tău? Câte întrebări apar, după ce tu ai formulat structura dezideratelor? Exemplu:
1. Să învețe – de ce să o facă? Pentru cine o face? Ce a înțeles copilul din actul învățării? Cum i-au fost prezentate cărțile? Câte povești i-ai spus ca părinte de la 0 luni la 12 ani, înainte și după somn? De câte ori te-a văzut copilul citind
2. Să facă sport – părinții fac sport, chiar și acasă sau în jurul casei? Ies tutorii la alergat ca să arate un tip de comportament prosportiv? Nu! Și atunci de ce impun sportul? Din dorința de a fi la fel cu toți ceilalți din generația lor. Și un simplu urcat de trepte ajută, de 3 pe zi câte 4 etaje. Și minorul o să primească acces la o nouă imagine, îmbunătățită a părintelui său. Nu aveți cum să le cereți copiilor tot ceea ce voi nu ați fost interesați sau nu ați putut să realizați. Este o atitudine greșită
3. Să aibă prieteni
Este bine să aibă prieteni apropiați? Da. Atât timp cât nu aude, vede sau face lucruri rele sau cu potențial penal, in compania lor, da. Există două direcții mari in ortodoxism care reglemenează prezența prietenilor in viata copiilor de care noi, până la sfârșitul vieții suntem răspunzători
1. Avva Agathon: „Dacă cineva îmi este nespus de iubit, dar îmi dau seama că mă pogoară în greșeală, îl înlătur de la mine”.
2. „Se cuvine să fugim de toţi cei care lucrează fărădelegea, chiar de ne sunt prieteni ori rude, chiar de au rang preoţesc sau împărătesc. Fiindcă lepădarea de cei care lucrează fărădelegea ne dăruieşte prietenie cu Dumnezeu şi îndrăzneală [înaintea Lui]”.
Ținând cont de faptul că învățăturile vechi creștin ortodoxe au fost lăsate in uitare, iar psihologia creștină a fost îndepărtată din prioritățile psihologiei moderne, trebuie să existe un echilibru, ce fără echivoc să poată susține dezvoltarea psiho-educațională a copiilor. Si apare timid o notiune nouă înca in formare denumită „Parenting psihologic”, ce poate fi realizată doar de psihologi. Doar că in funcției de formarea specialistului la întrebarea simplă „Este bine ca fiul meu să aibă prieteni?” pot exista și 5 răspunsuri apropiate ca tematică dar diferite în fapt:
– în funcție de dorința copilului
– dacă fiul tău are neapărată nevoie
– sper că ai verificat părinții și istoricul copilului
– cu siguranță este bine, dar tratează problema cu grijă
Ce înțelege părintele de la 5 psihologi? Nimic! De aceea rog ca numărul de psihologi consultați să fie limitat la 1 singur, o dată la 3 luni, nu 5 pe lună
4. Să nu realizeze fapte
Realizarea de fapte are la bază 7 frici(și toate au legătură cu tine ca părinte)
– să nu se simtă singur
– să nu rămână singur
– să nu dezamăgească
– să nu supere
– să nu deranjeze
– să nu eșueze
– să nu cumva să devină invizibil pentru tine
5. Să nu facă rău
„Spală răul din inimă – Ieremia 4 cu 14”
Dorința ta este ca fiul tău să nu facă lucruri rele sau să producă rău. Îl inveți cum să distingă binele de rău și el cu toate acestea te surprinde negativ realizând cei 5 pași pe care se bazează expresia „Nu este bine”
– să fure
– să mintă
– să refuze să învețe
– să ducă vorba mai departe
– să tradeze
Tot rău se numește. Cine îl face? Copilul tău. În pofida miilor de ore în care ai explicat diferența dintre bine și rău
6. Să fie un copil bun
„Nu contează ce anotimp este, dacă gândurile tale sunt despre ceva cald și bun, frigul și umezeala dispar”
„Bunătatea nu piere, nu judecă, nu stârnește și nu așteptă ceva în schimbul existenți sale”
Bunătatea nu este o virtute ci o necesitate, ce stă la baza viitorului. În lipsa ei viitorul nu există.
7. Să aducă echilibru și fericire. Cui și unde? Nouă familiei! Greșit! Copilul nu trăiește pentru voi familia, ci pentru el.
Copiii se dezvoltă alături de părinți. Părinții înțeleg dinamica vieții în acord cu ritmul dezvoltării copiilor.
Există #surprize ce apar din partea unui copil? Da! Surpriza conține elemente cognitive superioare? Da! Este surpriza evident uluitoare pentru un părinte? Da! Exemplu clar, Theo (6 ani) către tatăl său: ”nu mai cheltui bani pentru mine, te rog însă cheltuie timp pentru noi”.
Este această abordarea total diferită și uluitoare ca impact, față de tot ce a auzit părintele de la copilul său? Da! Pricepe adultul că această formulă de atragere a atenției a apărut datorită faptului că nu a stat îndeajuns de mult alături de familie? Parțial.
Ce avem de făcut în cazul ultim și în toate celelalte cazuri expuse mai sus? Să încercăm să înțelegem 3 direcții pe care poate nu le-am observat până astăzi:
– din secunda zero când sunteți anunțați că veți deveni părinți, începe studiul și intensa pregătire emoțională
– copilul aduce schimbări totale de program, dinamică și direcție a voastră. Trebuie să acceptați că viața avută până în acest moment, nu o să mai existe
– supuși schimbării suntem toți. La fel de încăpățânați putem alege să rămânem în relația modestă ce o dezvoltăm limitat cu copilul nostru. Atât timp cât nu renuntăm la noi, nu putem ajuta copilul să evolueze
Există 10 greșeli des întâlnite în interiorul famililor formate din 2 părinți și un copil sau mai mulți copii, identic și pentru familia formată dintr-un părinte și copiii săi.
8. Amânarea (sub forma sa cea mai pură posibil) reparării problemelor apăute în interiorul nucleului dinamic denumit familie.
A apărut o problemă și tu refuzi să o cezi. Întrebarea „de ce” este inutilă. Pentru mine este clar că așa ai făcut toată viața ta. Ai amânat lucruri. Copilul tău ce vină are
9. Oferirea de importanță necuvenită problemelor apărute, subestimarea oricărui tip de probleme cognitive, emoționale, academice, sociale aparute. Părintele greșește a 9 a oară eludând orice tip de problemă pe care minorul incearcă să o discute. Când tutorele constată slaba dezvoltare cognitivă a minorului și nu face nimic pentru a incerca remedierea problemei, mergand pe ideea că poate Dumnezeu o să facă o minute, distruge viitorul copilului.
10. Cum sunt așteptările dvs? Mari! De la cine? Așteptările sunt mari atât de la copil cât și de la partenerul de viață. Le putem numi „prea mari sau mult prea mari”? Da!
Când așteptările depășesc realitatea, tot ce ține de Universul Familiei și al Cuplului se prăbușește. De ce? Fiindcă gândurile tale nu fuzionează nici cu ritmul de dezolvare și potențial al copilului, nici cu dinamica partenerului. Ceri mai mult decat cei doi îți pot da
11. Schimbările de ritm personal/ tipul de dinamică a gândurilor/cheful de implicare în problemele și asteptările minorului/fluctuații intense de atitudine și comportament față de minor. Și aici avem un set de întrebări care evocă în mod direct tot ceea ce tu simbolizezi: de ce strici ceea ce ai primit? Ai primit în grijă un copil, pe care să-l crești? De ce ai fluctuații de comportament ce sunt copiate de minor? Cum să fie copilul stabil emoțional dacă nu vede în tine Modelul de Viață și Etică necesar
12. Evitarea construirii de reguli și evitarea acceptării limitelor (valabil atât pentru copil, cât și pentru partener)
Prin evitare, părintele se asigură de insucces. Degeaba cere tutorele „cumințenie” și răbdare, de la copil, dacă nu a construit împreună cu acesta din primul an de viață reguli de bun simț
13. Acceptarea furiei în discuțiile cu minorul și partenerul. Neacceptarea diferenței de vârstă.
Scriam în urmă cu 16 ani despre #furie o frază ce a fost îndelung blamată: Ceea ce tu primești de la omul căruia i-ai dat viață, reprezintă cu exclusivitate rezultatul demonstrării, în sute de momente, a furiei tale. Spui așa „nu merit” furia copilului meu, am făcut prea multe lucruri pentru el. Gândurile tale sunt valide doar în mintea ta, adevărul este următorul: ceea ce tu ai demonstrat în fața copilului, rămânând în amintirile sale categoric nu are legătură cu înțelegerea, strategia și răbdarea. Iar tu ceri rezultate uluitoare, aratând furie?
Psiholog R.A.Dumitru formulează, in anul 2000, una dintre primele metafore despre părintele furios „Credința lui este greșită și când înțelege asta se infurie în plus.Furiosul trăiește și moare furios”.
14. Întârzierea soluționării lucrurilor/evenimentelor/acțiunilor ce se strică/nu se împlinesc sau încetează să funcționeze
15. Care este exemplul tău personal? Cât din exemplul „cel bun” il arăți? Neprezentarea unui exemplu potrivit minorului, te definește
16. Prezența ta mereu în lumea copilului, nelăsându-l să lupte singur. Participarea activă la totalitatea luptelor copilului, generează una dintre limitările psiho-emoționale greu de reparat: neîncrederea în sine
17. Oferirea de soluții la probleme ce nu au apărut încă. Oferirea de rezolvări la evenimente posibil negative, ce încă nu s-au concretizat. Salvarea bolnavă a copilului, înainte de a face greșeala, te trimite într-o lume patologică. Tu părinte disperat după control, în mod real, de fiecare dată când îl ajuți, înainte să fie necesar, îi oferi copilului accesul in lumea ta toxică. Categoric nu îl ajuți!
18. Neascultarea problemelor copilului
Când părintele refuză să își asculte copilul, îl indreaptă către distrugere.
Există două cazuri particulare când apar două tipuri de scenarii diferite după divorț.
A. Părintele vitreg este din punct de vedere emoțional și psihologic, mult în bine peste Părintele biologic
B. Părintele vitreg, emoțional, cognitiv și psihologic este mult sub părintele biologic
În funcție de scenariu, dezvoltarea minorului se realizează corect sau incorect.
Este adevărat faptul că tipul de implicare, in viața copilului, a părintelui biologic influențează direct și definitiv parcursul acestuia în viața de adolescent și de tânăr adult.
Putem avea in Universul Familiei cel puțin un Goe care să ne demonstreze valoarea noastră reală. Dar dacă ținem la binele superior al copilului, trebuie să investim energie, timp și răbdare fără să ne pară rău.
Formula secretă este: Reguli+Limite sănătoase+Consecințe+Consecvență+Timp de calitate+Model pentru copilul tău=Copil educat viitor garantat
Psiholog R.A.Dumitru
Psiholog Radu Leca
Sursa: Realitatea de Realitatea Medicala
