Caria la bebeluși și copii mici poate avea un efect devastator. Dinții de lapte ai copilului au un rol esențial atât în masticație și vorbire corectă, cât și pentru erupția dentiției permanente. Copiii care sunt obișnuiți de mici cu o igienă orală riguroasă se vor bucura de dentiție sănătoasă în perioada adultă.

Alimentația, factorii de mediu și igiena incorectă sunt principalele cauze care determină apariția cariilor dentare la copii. Frecvența cariilor la copii, începând cu al doilea an de viață, este în continuă creștere. Cauza principală constă în consumul de lichide dulci (ceaiuri, sucuri de fructe, lapte și băuturi răcoritoare) și/sau alimente care conțin carbohidrați (stafide, bomboane, prăjituri, cereale și pâine). Flora bacteriană normală ce se găsește în cavitatea bucală generează acizi ce demineralizează smalțul dinților producând carii la copii.

Cea mai frecventă carie la copii, este așa numita “carie de biberon” și este favorizată de contactul prelungit al dinților de lapte cu lichide îndulcite. Aceasta apare atunci când copilul folosește biberonul cu sucuri, ceai indulcit sau cu lapte, pentru a se linisti sau pentru a adormi.

Cu cât suprafața dinților de lapte este mai mult timp acoperită de lichide dulci, cu atât șansele de instalare a cariei de biberon cresc. Caria de biberon are o evoluție rapidă, copilul nu simte durere decât în momentul în care dinții sunt grav afectați.

Toți copiii sunt expuși riscului de apariție a cariilor dentare. Simptomele cariilor dentare variază de la copil la copil. Cariile nu provoacă întotdeauna simptome. Uneori, copiii nici nu știu că au o carie până când medicul dentist nu o va găsi sau până cand aceasta nu devine dureroasă. Diagnosticarea cariilor dentare o poate face medicul dentist pe baza unei examinări a cavității bucale a copilului sau în urma unei radiografii dentare.

Tratamentul cariilor va depinde de simptomele copilului, vârsta și sănătatea generală. De asemenea, tratamentul va depinde și de severitatea cazului.

Parinții trebuie să se asigure că cel mic are o dantură sănătoasă încă de la apariția primului dinte de lapte.

În copilărie, până în jurul varstei de 7-8 ani, părinții sunt cei care se ocupă de menținerea igienei orale a copilului, deoarece cel mic nu este conștient de utilitatea acestui act al curățării dinților și nici nu deține capacitatea (dexteritatea) necesară pentru a se descurca singur și poate renunța rapid la acest obicei.

Prin eliminarea zaharului din dieta celui mic, bacteriile rezidente ale cavității orale sunt private de principala sursă de hrană, dezvoltarea lor fiind minima.