Dr. Mihaela Popescu, Medic Specialist Reumatologie, ne explică ce este tratamentul cu cortizon, dar mai ales care sunt efectele nocive ale acestui tratament.

Glucocorticoizii (cortizonicele) sunt hormoni secretați de glanda corticosuprarenală sau analogi de sinteză.

Se folosesc în tratamentul bolilor reumatice pentru că au un puternic efect antiinflamator (superior antiinflamatoarelor nonsterodiene de tipul diclofenac) și pentru că modifică răspunsul imun; se pot administra:

  • Oral
  • Parenteral: intramuscular (IM) și intravenos (IV)
  • local: intraarticular, în burse.

Sunt medicamente extrem de potente, descoperite în 1949 (și pentru care Dr. Hench și Dr. Kendall au obținut premiul Nobel în 1950), dar pot avea și numeroase efecte adverse:

  • Cresc riscul infecțios: direct proporțional cu doza și perioada de administrare, crește riscul de infecție cu Stafilococ auriu, Pneumocystis jirovecii, micobacterii (în special Mycobacterium tuberculosis), fungi (candida), virusuri (herpes, citomegalovirus). Corticoizii scad capacitatea de apărare a organismului iar prin efectul antiinflamator este mascată febra.
  • Alterarea distribuției țesutului gras, cu repartizarea acestuia pe față (facies în „lună plină”), gât, ceafă („ceafă de bizon”), creșterea greutății.
  • Modificări tegumentare: subțierea pielii, vergeturi, echimoze, acnee, hirsutism, crește fragilitatea vasculară, este întârziată vindecarea plăgilor.
  • Modificări musculo-scheletale: întârzierea creșterii, rupturi de tendoane, favorizarea osteoporozei, osteonecroză, miopatii.

Osteoporoza:pierderea osoasă este mai rapidă în primele 6-12 luni de tratament și afectează în special osul trabecular, fiind mai frecvente fracturile vertebrale decât cele de șold. Riscul NU este scăzut de administrarea alternă (în doză unică repetată la 48 de ore).

Osteonecroza este deseori bilaterală și localizată la șold, genunchi, umeri.

Miopatia cortizonică se caracterizează prin slăbiciunea musculaturii proximale, fără creșterea enzimelor de origine musculară.

  • Modificări endocrine:
  • Creșterea glicemiei, cu posibilitatea instalării diabetului zaharat/decompensării diabetului preexistent
  • supresia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian (este protejat de administrarea alternă)
  • menstră anormală (glucocorticoizii ↓ FSH, LH).
  • Oftalmologice: cataractă subcapsulară posterioară și glaucom.
  • Digestive: ulcer peptic.
  • Cardio-vasculare:
  • Hipertensiune arterială
  • Ateroscleroză accelerată
  • Aritmii – posibile în cazul administrării în pulsterapie.
  • Stimularea sistemului nervos central: insomnie, psihoză, depresie.
  • Reduc răspunsul la vaccinuri (la doze mai mari de 40 mg echivalent de prednison/zi)
  • Alterează răspunsul la testele alergice cutanate (la doze de 15-20 mg echivalent de prednison/zi timp de cel puțin 2 săptămâni).

Faciesul „în lună plină”, obezitatea tronculară, slăbiciunea musculară, modificările cutanate, hipercifoza, osteoporoza, intoleranța la glucoză, rezistența redusă la infecții, oprirea creșterii la copii, tulburările psihice, menstra anormală, care apar ca urmare a tratamentului cu cortizon, sunt cunoscute sub numele de sindrom Cushing iatrogen.

Sindromul Cushing poate fi și rezultatul excesului producției de ACTH (hormon adrenocorticotrop), de obicei secundar unui adenom hipofizar.

Și în cazul administrării locale pot induce mai multe efecte adverse: infecții, hipopigmentarea pielii, sinovită indusă de cristalele steroidiene, atrofia țesutului subcutanat, rupturi de tendoane, osteonecroză (rar), eritrodermie.

Sinovita indusă de cristalele steroidiene este rară (apare în 1-2% din cazuri).  Se manifestă la 6-18 ore postinjectare și de obicei se remite în 24 de ore.

Administrarea alternă a cortizonicelor (în doză unică repetată la 48 de ore) permite remiterea sindromului Cushing iatrogen, scade riscul infecțios, permite reluarea funcției axului hipotalamo-hipofizar, dar nu scade riscul osteoporozei.

În ciuda  multitudinii de efecte adverse, unele potențial amenințătoare de viață, tratamentele cortizonice sunt frecvent utilizate în tratamentul bolilor reumatice inflamatorii. Ele sunt folosite pentru a obține rapid controlul simptomelor unor boli grave, cum sunt poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, poli/dermatomiozite, sindromul Sjogren, vasculite, atacul de gută, polimialgia reumatică și altele, spune Dr. Mihaela Popescu.