Nu o vedem mereu, dar o respirăm în fiecare zi. Poluarea aerului — de la particulele fine (PM2.5) emise de trafic și industrie, până la NO₂ și ozonul de la sol — a fost multă vreme asociată aproape exclusiv cu bolile pulmonare. Cercetările recente arată însă că efectele ei se extind mult dincolo de plămâni, ajungând până la inimă și creier.
Ce arată cercetările recente
Un studiu publicat în iunie 2026 arată că expunerea pe termen lung la poluanți comuni proveniți din trafic auto, activități industriale și arderea combustibililor fosili este asociată cu boală coronariană avansată, chiar și la niveluri apropiate sau sub limitele de siguranță reglementate în prezent. Particulele PM2.5 pătrund în fluxul sangvin și favorizează depunerea de plăci pe artere, crescând incidența infarctului cu până la 30%.
Organizația Mondială a Sănătății a indicat că expunerea la PM2.5 crește riscul de infarct cu aproximativ 25-30% în zonele urbane cu poluare ridicată. Cercetări din Europa de Est arată corelații clare între perioadele cu valori mari de NO₂ și PM10 și creșterea internărilor pentru boli coronariene și accident vascular cerebral.
Cum afectează organismul
Plămânii. Expunerea la poluarea aerului agravează funcția pulmonară, crește riscul bolilor respiratorii precum astmul și BPOC, și poate contribui la apariția cancerului pulmonar. Copiii sub 16 ani sunt printre cei mai vulnerabili, pentru că inhalează proporțional mai mult aer, iar plămânii lor nu sunt încă dezvoltați complet.
Inima. Particulele fine pătrund în sânge și contribuie direct la formarea plăcilor de aterom, crescând riscul de infarct, AVC și deces cardiovascular — chiar și la expuneri considerate "sigure" conform reglementărilor actuale.
Creierul. Poate cel mai îngrijorător aspect din cercetările recente: particulele ultra-fine traversează bariera hemato-encefalică și perturbă semnalizarea neuronală, accelerând declinul cognitiv. Studiile leagă expunerea pe termen lung la poluarea din trafic de scoruri cognitive mai mici, atenție redusă și modificări ale substanței albe din creier — căile care permit comunicarea între diferite regiuni cerebrale. Există dovezi tot mai numeroase ale unei legături între expunerea cronică și un risc mai mare de demență, inclusiv boala Alzheimer și Parkinson.
Microbiota. La fel ca în cazul alimentelor ultraprocesate, poluarea aerului pare să modifice compoziția microbiotei intestinale, cu efecte în cascadă asupra sănătății respiratorii, neurologice, cardiovasculare și metabolice — un exemplu în plus despre cât de interconectate sunt sistemele organismului.
Situația în România
România se confruntă cu un nivel de poluare de aproape două ori mai mare decât recomandările OMS, iar în București valorile ajung uneori de până la cinci ori peste maximul indicat pentru sănătate. În plus, jumătate din rețeaua națională de măsurare a calității aerului este nefuncțională, ceea ce face dificilă monitorizarea reală a expunerii populației. Cartierele situate lângă trafic intens sau zone industriale înregistrează, potrivit datelor preliminare ale direcțiilor de sănătate publică locale, incidente cardiovasculare mai frecvente.
Ce se poate face
La nivel individual, expunerea poate fi redusă prin evitarea orelor de vârf ale traficului pentru exerciții în aer liber, folosirea de purificatoare de aer în interior și verificarea indicilor de calitate a aerului înainte de activități în exterior, mai ales pentru copii și persoane cu afecțiuni respiratorii sau cardiace preexistente. Însă, spre deosebire de alimentație sau sedentarism, poluarea aerului este în mare parte o problemă structurală — soluțiile durabile țin de politici publice: reducerea emisiilor din trafic și industrie, extinderea spațiilor verzi și modernizarea rețelelor de monitorizare.
