Un stil de viață nesănătos sporește șansele de a dezvolta boli cardiovasculare. Unii dintre factorii de risc majori sunt fumatul, obezitatea, diabetul și lipsa mișcării. Bolile cardiovasculare vor continua să reprezinte o problemă de sănătate majoră în anii ce vor urma.
Boala vasculară periferică reprezintă numele generic dat tuturor patologiilor cauzate de obstrucția arterelor periferice și venelor importante, având diverse etiologii: ateroscleroza, procese inflamatorii stenozante, embolii, tromboze.
Rezultatul acțiunii acestor factori asupra peretelui vascular este reprezentat de apariția ischemiei acute și ulterior a celei cronice, cu localizare în special la nivelul membrelor inferioare.
Cele mai frecvente boli și sindroame cuprinse în grupul patologiei vasculare sunt reprezentate de: fenomenul Raynaud, boala Buerger, insuficiența venoasă periferică, boala varicoasă, tromboza venoasă, trombofilia, limfedemul.
Sindromul Raynaud constă în spasm al arterelor mici de la nivelul degetelor mâinii și uneori celor de la picioare, declanșat de expunerea la frig sau stres. Episodul de spasm produce o ischemie locală temporară (prin vasoconstricție se întrerupe fluxul sangvin spre teritoriile irigate, acestea devenind hipoxice) care explică de fapt semnele și simptomele însoțitoare: degetele, nasul, lobii urechilor devin albe (mai ales cand factorul declanșator este frigul), apoi cianotice (semnalând faptul că aprovizionarea cu oxigen a țesuturilor este întreruptă). După ce pacientul este încălzit sau factorul declanșator (altul decat frigul) dispare, tegumentele își recapătă colorația normală.
Boala Buerger reprezintă inflamația și trombozarea arterelor și venelor mâinilor și picioarelor. Este o afecțiune mai frecvent întâlnită la bărbați, în special în India, Israel, Japonia. Afectează în mod frecvent în special vasele de calibru mic și mediu. Deși cauza exactă rămâne necunoscută, s-a observat că există o puternică asociere între consumul cronic de tutun și apariția acestei suferințe. Boala Buerger prezintă fenomene inflamatorii caracteristice asociate cu reacții imune ample care duc în final la îngustarea lumenului vascular, ceea ce va scădea aportul sangvin, cu instalarea ischemiei la nivelul membrelor superioare și inferioare, având inclusiv afectare digitală intensă. Boala Buerger asociază frecvent simptome ale sindromului Raynaud și inflamarea venelor superficiale.
Insuficiența venoasă periferică venele sunt asemănătoare unor conducte flexibile, lungi și goale, prevăzute pe peretele interior cu valve asemănătoare unor cuiburi de rândunică ce au rol în facilitarea circulației sangvine în sens antigravitațional. În cazul în care sistemul valvular venos este afectat, circulația coloanei de sânge este și ea perturbată, și nu va mai fi orientată într-un singur sens. Sângele va staționa în vene, va umple și va bălti în patul vascular venos, iar cu timpul prezența lui va afecta și valvele sănătoase. Se va instala astfel o insuficiență venoasă cu extensie în aval de locul inițial al afecțiunii primare. Cea mai periculoasă complicație este tromboza venoasă profundă, ce poate duce la instalareaembolismului pulmonar și a insuficienței venoase cronice.
Boala varicoasă varicele membrului inferior – reprezintă o afecțiune degenerativă cronică (semnele și simptomele apar în timp, având caracter progresiv) ce se caracterizează prin modificarea venelor ce devin sinuoase, tumefiate, cu aspect și culoare modificată (mov inchis). Venele superficiale afectate de procesul patologic sunt mai ușor de vizualizat și inspectat, iar afectarea lor asociază în general și tulburări trofice tisulare. Boala apare la aproximativ 15% din populația adultă și este mai frecventă la femei decât la bărbați (raportul femei/bărbați este de 4/3) și prezintă o evidentă componentă ereditară. Factorii de risc asociați sunt obezitatea, sarcina, menținerea poziției ortostatice pentru mult timp. Varicele trec prin mai multe stadii evolutive, fiecare având semne și simptome particulare.
Tromboza venoasă – trombul reprezintă produsul final al cascadei coagulării, fiind ultima etapă în realizarea hemostazei. Apare fiziologic în cazul agresiunilor vasculare, când are rol de a opri sângerarea și patologic în cazul trombozelor, când obstruează circulația sangvină în vasul în care se găsește. Trombii apar ca urmare a: imobilizării prelungite în pat; leziunilor venoase cauzate de inflamație; traumatisme; accidente; insuficienței sistemului valvular; sarcinii, terapiilor hormonale cu etrogeni sau anticoncepționalelor orale; tulburărilor genetice; patologii sistemice care interferează cu hemodinamica. Factori de risc asociati bolii trombotice sunt: varsta inaintata, sexul feminin, fumatul, obezitatea, afecțiuni renale, boala Buerger, coagulare intravasculară diseminată, sindromul de intestin iritabil. Exista mai multe tipuri de tromboze ce pot afecta sistemul venos: tromboza venoasă profundă, embolism pulmonar, insuficiența venoasă cronică. În cazul în care nu se intervine terapeutic, boala va avansa și va duce la apariția complicațiilor, cu instalarea edemelor gambiere, a ulcerațiilor și necrozelor tegumentare(ulcere varicoase).
Trombofilia reprezintă o categorie de boli ale sângelui caracterizate prin hipercoagulabilitate, atât în artere, cât și în vene, cu tendința acestuia de a forma cheaguri mult mai ușor. Astfel de patologii pot fi înnăscute (congenitale sau apărute chiar la naștere) sau dobândite pe parcursul vieții. Deficitele ereditare implicate în aceste boli ce afectează unul sau mai mulți factori ai coagulării sunt principalele cauze de dezvoltare a trombozei patologice. Trombofiliile asociază un risc semnificativ pentru apariția trombozei venoase cu toate manifestările și complicațiile asociate acesteia. Se consideră ca trombofiliile sunt de două mari tipuri: tipul 1, caracterizat prin deficit sever de inhibitori ai coagulării și tipul 2, în care există un exces relativ important de factori procoagulanti.
Limfedemul sau obstrucția limfatică reprezintă o patologie caracterizată prin retenția de fluid la nivelul unui anumit segment anatomic, datorată funcționării deficitare a sistemului limfatic. Limfedemul se manifestă prin colecție lichidiană ce determină tumefacția segmentelor afectate, în principal membre inferioare și superioare și exprimă în principal slaba funcționare a vaselor sau ganglionilor. Pericolul asociat edemului limfatic este reprezentat de riscul de dezvoltare a unor infecții grave și greu de controlat în membrul afectat. Edemul limfatic poate fi primar (innascut) sau secundar (dobandit). Cauzele de apariție a limfedemului primar nu sunt pe deplin cunoscute, dar se pare că apare la pacienții cu agenezie de ganglioni limfatici. Debutul acestei forme se poate produce la naștere, la instalarea pubertății sau în viața adultă. Limfedemul secundar apare ca rezultat al blocajului sau modificărilor de permeabilitate ale sistemului limfatic. Cel mai frecvent este obstruat în stările infecțioase, neoplazice, postchirurgical, tromboza venoasă profundă, formare extensivă de țesut cicatricial (cu înglobarea vaselor și alterarea consecutivă a funcției).
Simptomatologia bolii vasculare periferice este adesea nespecifică și cuprinde în general durere sau senzația de greutate în membrul afectat, precum și slăbiciune, amorțeala sau parestezii. Pacientii pot acuza claudicație în membrul inferior (crampe musculare foarte dureroase cauzate de reducerea fluxului sangvin), modificarea consistenței și aspectului tegumentelor supraiacente zonei vasculare interesate. Creșterea și dezvoltarea normală a unghiilor, părului este și ea afectată în membrul respectiv.
Tratamentul bolii vasculare periferice depinde în special de tipul particular de afectare precum și de intensitatea simptomelor, asocierea altor fenomene și apariția complicațiilor. Terapia include medicamente, angioplastie sau intervenție chirurgicală cu bypass vascular.
Sursă articol: sfatulmedicului.ro
