Gândul zilei
Cum pot fi sigur că cineva mă iubește cu adevărat? Nu mai întreba pe cineva: „Mă iubeşti?” Dacă nu simţi asta din faptele lui faţă de tine, înseamnă că răspunsul îl ştii deja, doar că îţi vine greu să îl accepţi… Adevărul doare o vreme, dar minciuna doare toată viaţa… Cea mai frumoasă cale de a face un om să te iubească este să îi atingi sufletul acolo unde alţii l-au lovit. Octavian Goga spunea că „sufletele care nu-şi spovedesc niciodată tainele sunt ca odăile cu ferestrele închise, care nu se aerisesc”. Şi este cu neputinţă în viaţă să ştii tot, să ai tot, să iubeşti pe toată lumea şi să fii pe placul tuturor. Un proverb spune aşa: „Dacă urmează să călătoreşti, roagă-te o dată, dacă trebuie să mergi la război, roagă-te de două ori, dar, dacă urmează să te căsătoreşti, roagă-te de trei ori!” – Protosinghel Hrisostom Filipescu, Fragment din cartea „Dragostea naște dragoste”.
Știai că?
Mănăstirea Râmeţi din Județul Alba, are în incintă o biserică-monument istoric, care, în urma săpăturilor de restaurare, în 1989, a fost înălţată mai mult de doi metri şi adusă la suprafaţa solului. În urma cercetării fragmentelor păstrate din cele 7 straturi de pictură, s-a dedus că biserica ar fi fost zidită înainte de sec. XIV, deoarece primul strat de pictură datează de la începutul secolului respectiv, deci biserica exista dinainte. Un fragment din acest strat, păstrat în altar la proscomidiar, reprezintă scena „Punerii în mormânt“, iar alt fragment de pe peretele de răsărit al naosului arată o scenă de martiriu. Aceste cercetări întăresc adevărul istoric că în Transilvania exista o organizare bisericească superioară, cu un ierarh propriu în fruntea ei, având titlul de arhiepiscop şi o cultură autohtonă, încă înainte de sec. XIV Fragmentul din al doilea strat de pictură, păstrat pe arcada dintre pronaos şi naos, datează din 1377: „Am scris eu păcătosul rob al lui Dumnezeu, Mihail, adică zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea episcopului Ghelasie, în zilele regelui Ludovic, în anul 6885 (1377), luna iunie“. Scena pictată de deasupra inscripţiei, realizată cu o remarcabilă artă, reprezintă scena Deisis, având în centru pe Iisus Hristos, învăţător încadrat de şase personaje: trei de-o parte, trei de altă parte; două dintre ele, care stau lângă Iisus, cu mâinile întinse în rugăciune sunt Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul, iar celelalte sunt doi îngeri şi doi sfinţi militari. În stilul acestei picturi se observă mari afinităţi cu pictura bisericilor din Țara Românească, ceea ce dovedeşte că mănăstirea Râmeţi a constituit un centru de rezistenţă ortodoxă şi naţională pentru românii din Ardeal, păstrând permanent legătura cu românii de peste munţi, realitate consemnată şi de celelalte fragmente de pictură, din alte straturi, ca cel din 1483 şi cel din 1743, zugrăvit de Grigore Raniţe şi ucenicii săi, în stil post brâncovenesc.
Pilda zilei
Închide ușa
Era o bătrână într-un sat, căreia nepoţii îi spuneau ”Bunica-închide-uşa”. Porecla aceasta şi-o căpătase astfel: Ori de câte ori nepoţii ei plecau în oraş, la şcoli sau la cine ştie ce treabă, ea le spunea:
– Dumnezeu să-ţi ajute, nepoate, să poţi închide uşile bine.
Iar dacă vreunul o întreba: Ce uşi, bunico?, ea îi spunea:
– Pe unde vei merge, bagă bine de seamă să-ţi închizi întâi uşile urechilor tale la toate şoaptele ispititoare ale satanei. Pe urmă să-ţi închizi uşile ochilor tăi: să nu citeşti cărţi rele, pline de otravă şi să nu te duci nicăieri unde inima ta se poate otrăvi cu priveliştea ochilor. Tot aşa cu uşa gurii. Adu-ţi aminte de vorba veche: „Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele”. Şi mai adu-ţi aminte de ce-a spus Mântuitorul că pentru orice cuvânt nefolositor sau rău, omul va da socoteală în ziua judecăţii. Dar mai presus de toate, nepoate dragă, să-ţi închizi bine uşa inimii tale împotriva ispitelor rele. Să laşi deschise uşile tale numai pentru Dumnezeu.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
