Rezistența la antibiotice a devenit una dintre cele mai presante crize de sănătate publică ale secolului XXI. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), infecțiile rezistente la tratament provoacă anual sute de mii de decese și pun în pericol progresele făcute în medicină în ultimele decenii. Dacă nu sunt luate măsuri urgente, până în anul 2050, rezistența antimicrobiană ar putea deveni principala cauză de deces la nivel mondial.

Ce înseamnă rezistența la antibiotice?

Rezistența la antibiotice apare atunci când bacteriile suferă modificări care le permit să supraviețuiască tratamentului cu medicamente care altădată erau eficiente. Abuzul și utilizarea incorectă a antibioticelor – fie în tratarea bolilor umane, fie în agricultură – sunt principalele cauze ale apariției și răspândirii acestor bacterii „super-rezistente”.

Cauzele crizei actuale

  • Prescrierea excesivă de antibiotice, adesea pentru infecții virale care nu răspund la acest tip de tratament.

  • Automedicația, accesul facil la antibiotice fără rețetă în unele țări.

  • Utilizarea antibioticelor în zootehnie, pentru stimularea creșterii animalelor și prevenirea bolilor.

  • Lipsa investițiilor în cercetare pentru dezvoltarea de noi antibiotice, din cauza rentabilității scăzute.

Consecințele rezistenței

Rezistența la antibiotice face tratamentele mai lungi, mai costisitoare și adesea ineficiente. Infecțiile banale precum infecțiile urinare, pneumonia sau rănile post-operatorii pot deveni fatale. În plus, proceduri medicale de rutină, cum ar fi transplanturile sau chimioterapia, devin mult mai riscante.

Soluții posibile

  1. Educație și conștientizare – informarea publicului despre riscurile automedicației și importanța respectării rețetelor medicale.

  2. Reglementări stricte privind prescrierea și eliberarea antibioticelor.

  3. Reducerea utilizării în agricultură, în special a antibioticelor critice pentru medicina umană.

  4. Investiții în cercetare – dezvoltarea de noi antibiotice, dar și terapii alternative, precum bacteriofagii sau vaccinurile.

  5. Supravegherea globală – cooperarea internațională pentru monitorizarea și raportarea cazurilor de rezistență.

  6. Practicarea unei igiene riguroase și vaccinarea, pentru prevenirea infecțiilor și reducerea necesității tratamentului cu antibiotice.

Rezistența la antibiotice nu este o problemă viitoare – este deja aici și afectează milioane de oameni. Este nevoie de o abordare globală, interdisciplinară și de acțiuni rapide pentru a limita impactul acestei crize. Fără antibiotice eficiente, medicina modernă riscă să piardă una dintre cele mai importante arme ale sale în lupta cu infecțiile.

VEZI ȘI INSP – ANTIBIOTICELE DEVIN MAI PUȚIN EFICIENTE CÂND SUNT UTILIZATE INCORECT

Sursa: Realitatea Medicala