Sfinții zilei
Sfântul Cuvios David din Tesalonic; Sfântul Ierarh Ioan, Episcopul Goției
Sfântul Cuvios David s-a născut şi a crescut în cetatea Tesalonicului în secolul al VI lea. Cuvios David s-a călugărit de tânăr și intră ca monah în mănăstirea Sfinţilor Mucenici Teodor şi Mercurie, care se mai numea „Cunuliaton” sau „a celor cu glugă”. Se știe despre Sfântul David că obișnuia să citească mereu Scripturile, postea, se ruga zi și noapte și admira viaţa Sfinților stâlpnici Simeon şi Daniil. Dorind să îi urmeze pe acești mari sfinţi ai Bisercii, s-a urcat într-un migdal unde și-a făcut „cuib” pe o creangă. A stat acolo trei ani, îndurând vântul, ploile, zăpezile și căldura. În toți acești ani, acesta predica Evanghelia pentru cei care îl vizitau, până când îngerul Domnului îi va cere să se nevoiască într-o chilie. Pentru viața sa curată a primit darul de izgoni pe diavoli și de a vindeca pe bolnavi. Sfântul Cuvios David ajunge înaintea împăratului, căci urma să fie numit erarh al Tesalnicului, își pune în palmele sale goale, cărbuni aprinși și timp de o oră tămâiază fără a se vătăma. Uimind și bucurând toată firea omenească cu viața și cu minunile sale. Sfântul Cuvios David a trecut la cele veșnice în anul 540.
Sfântul Ioan, episcopul Goţiei, a trăit în secolul al VII-lea, pe vremea lui Constantin şi a lui Leon Isaurul, fiind dintr-un oraş ce se afla sub stăpânirea goţilor, al unui oarecare Leon şi Fotini. Fiind sfinţit din pruncie ca Ieremia proorocul şi ca marele Samuil, născut fiind din făgăduinţă, îndată a fost dăruit lui Dumnezeu. Şi când a ajuns la măsura vârstei celei duhovniceşti, şi trebuia să fie numit în scaunul arhieresc, a fost trimis de poporul său la arhiereul Iviriei, şi a luat de la acesta hirotonia; pentru că tot mai era eresul hulitorilor de icoane spre părţile greceşti. Iar după moartea împăraților iconoclaști s-a dus la Constantinopol și, vorbind cu împărăteasa Irina, a propovăduit credința ortodoxă. S-a întors iarăşi în ţara lui şi răbdând multe primejdii, că vrea să-l dea poporul lui la boierii lazilor, a fugit la Amastrida din Pont, şi s-a mutat către Domnul. Cinstitele moaşte i-au fost aduse cu o corabie la Mănăstirea Sfinţilor Apostoli, şi au fost puse acolo, izvorând multe minuni din cinstitul său mormânt, pentru cei ce cu credinţă mergeau întru slava şi lauda lui Dumnezeu celui ce l-a mărit pe el.
Rugăciunea zilei
Rugăciune care se citește în postul Sfinților Apostoli
„Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numeluiTău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Gândul zilei
„Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul”. Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.”- Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel 12, 9-21.
Știai că?
Jertfa este ideea de jertfă religioasă o găsim în Vechiul şi în Noul Testament atât cu înţelesul de ofrandă adusă ca mulţumire şi slăvire lui Dumnezeu, sub forme diferite: ardere la templu de animale, de păsări sau aducerea de pâine şi vin, Jertfa lui Melchisedec, mergând chiar până la hotărârea de jertfire a propriului fiu, spre a face voia lui Dumnezeu, Jertfa lui Avraam, cât şi jertfa cu dăruire, ca jertfire de sine lui Dumnezeu, aşa cum S-a adus pe Sine jertfă supremă Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, pentru răscumpărarea omenirii din robia păcatului („Căci Pastile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi“, spune Sfântul Apostol Pavel, în I Corinteni 5,7). Starea de jertfă necontenită a Mântuitorului este actualizată la Sfânta Liturghie prin taina Sfintei Euharistii, când prin rugăciunile slujitorilor Bisericii şi ale credincioşilor şi invocarea Sfântului Duh, darurile — pâinea şi vinul — aduse ca ofrande de către credincioşi şi pregătite de preot pentru slujire se sfinţesc prin prefacerea în trupul şi sângele Domnului. Jertfa trebuie să aibă şi un caracter duhovnicesc prin viaţa virtuoasă, închinată lui Dumnezeu cu credinţă şi fapte bune a fiecărui creştin adevărat.
Pilda zilei
Comoara inexistentă
Un om visa cu patimă să găsească o comoară şi să se îmbogăţească. Cu timpul a început să se gândească de ce n-ar fi această comoară la el în pivniţă. Şi a fost atât de convins de acest gând, încât s-a apucat să caute până ce a săpat toată pivniţa. Apoi s-a căit amarnic. Când i s-a spus că trebuie să uite de această comoară inexistentă, el a răspuns:
– Dar de unde mi-a apărut mie ideea că eu am o comoară? Dacă ea nu ar fi existat, eu nu m-aş fi apucat să o caut. Pur şi simplu, simt că ea este undeva aici. Şi până la sfârşitul vieţii sale nimeni nu l-a putut convinge pe acest om de zădărnicia căutărilor sale. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază (Psalmi 38, 8).
Sursa: Realitatea Spirituala
