Virusul West Nile este un virus din familia Flaviviridae, care se găsește atât în regiunile tropicale cât și în cele temperate. Acesta infectează în principal păsările, dar este cunoscut că infectează și oameni, cai, câini, pisici, lilieci, veverițe, sconcși și iepuri domestici. Principala cale de infecție la om este prin mușcătura unui țânțar infectat.
Virusul West Nile a fost descoperit în 1937, în districtul cu acelaşi nume din Uganda, Africa, iar principala cale de transmitere a infecţiei la om este înţepătura de ţânţar. Perioada de incubaţie a infecţiei este cuprinsă între 3 şi 15 zile, iar cele mai multe dintre cazuri asimptomatice. Cu toate acestea, conform medicilor, aproximativ 20% dintre bolnavi au simptome asemănătoare gripei, precum dureri de cap, stare continuă de rău, febră, vărsături. La 1% din cazuri pot apărea şi simptome neurologie, precum meningita sau meningoencefalita.
Care sunt simptomele virusului West Nile
Aproximativ 80% din persoanele infectate nu prezintă simptome, însă e bine să știți care sunt simptomele: febră, dureri intense de cap și musculare, vărsături și erupţii cutanate.
De regulă, pacienții dezvoltă simptomele după 3 – 14 zile de la contactarea virusului (înțepătura țânțarului).
În mod surprinzător, organismul uman răspunde diferit în urma contactării virusului, în ceea ce privește simptomatologia; astfel, au fost identificate 3 situații:
Manifestarea de simptome severe – Meningita/Encefalita
Aproximativ 1 din 150 de persoane infectate cu virusul West Nile dezvoltă simptome severe de boală:
– febră puternică;
– dureri de cap;
– rigiditate la nivelul gâtului;
– stupoare (simptom ce apare de regulă în psihoze: deprimare, insensibilitate, amuțire);
– dezorientare;
– coma;
– tremor și convulsii;
– slabiciune musculară;
– pierderea vederii;
– amorțeala și paralizie.
Simptomele pot persista pe perioada mai multor săptămâni, iar efectele neurologice pot fi permanente.
Recuperarea este caracterizată de o perioadă lungă de convalescență și extenuare.
Manifestarea de simptome moderate – Sindrom febril
Perioada de incubare este de 2 – 8 zile.
Aproximativ 20% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile prezintă simptome de severitate moderată:
– febra;
– durere de cap;
– simptome gastrointestinale: stare de greață și vărsături, lipsa apetitului alimentar, diaree;
– dureri musculare și articulare;
– rareori limfadenopatie – inflamarea ganglionilor limfatici;
– urticarie la nivelul pieptului, stomacului sau spatelui.
Simptomele se manifestă pe o perioadă de 7-10 zile, deși slăbiciunea poate persista până la câteva săptămâni, iar limfadenopatia până la 2 luni.
Lipsa simptomelor – Infectie asimptomatică
Aproximativ 80% (4 din 5 persoane) infectate cu virusul nu prezintă nici un simptom.
În cazurile severe, care afectează cel mai frecvent persoanele peste 60 de ani cu afecţiuni cronice (cancer, diabet, hipertensiune, boala renală cronică), pot apărea şi simptome precum rigiditatea gâtului, sensibilitate crescută la lumină, convulsii, frisoane.
Transmiterea virusului
Cel mai adesea, virusul West Nile se răspândește prin înțepătura țânțarilor infestați, care la rândul lor îl contactează prin înțeparea păsărilor infectate.
În foarte puține cazuri, s-a constatat o transmitere a virusului prin transfuzia de sânge, transplantul de organe, alăptare sau chiar pe perioada de sarcină, de la mamă la copil.
Virusul West Nile nu poate fi răspândit prin contact fizic obișnuit, cum ar fi sărutul.
Diagnosticare și tratament
Diagnosticarea infecției cu virusul West Nile se face printr-o combinație de teste speciale de biologie moleculară, asociate cu observarea semnelor și simptomelor.
Testarea se efectuează doar în cazul pacienților care prezintă simptome severe, deoarece nu există un tratament pentru infecția cu virusul West Nile.
Confirmarea diagnosticului are la bază teste ADN, denumite Reacția de polimerizare în lant (PCR) sau analiza fluidului din măduva spinării (lichidul cefalorahidian).
Analiza lichidului cefalorahidian se face prin prelevarea unor mostre obținute prin puncții spinale – introducerea unui ac în partea inferioară a coloanei vertebrale. Lichidul este analizat apoi în vederea identificării unor dovezi de infecție, cum ar fi creșterea numărului de leucocite și a cantității de proteine.
Ambele probe sunt supuse analizei în cadrul unui laborator specializat.
Din păcate, nu există vaccin sau tratament antiviral specific pentru infecţia cu virus West Nile, așa că singura cale este prevenția, mai ales prin stârpirea țănțarilor.
În cazul manifestării de simptome de severitate medie, starea pacientului se îmbunătățește după câteva zile în absența unui tratament.
În cazul simptomelor severe, se recomandă prezentarea de urgență la camera de gardă.
În general, este necesară spitalizarea pacientului și tratarea cu medicație intravenoasă.
CITEȘTE ȘI: Carmen Dorobăț, despre virusul West Nile: ”Astfel de înțepături pot duce la boli grave”
