Fibromialgia: cauze, simptome, tratament

Dr. Mihaela Popescu, Medic Specialist Reumatologie, ne explică ce este fibromialgia, care sunt cauzele, simptomele dar și tratamentul pentru această boală.

Fibromialgia este o boală cronică noninflamatoare, nonautoimună caracterizată prin dureri musculo-sceletale cronice, diseminate, asociate cu astenie fizică, tulburări de somn, tulburări cognitive și somatice.

Se caracterizează prin răspuns exagerat la durere, cu creșterea sensibilității la stimuli dureroși sau cu durere declanșată de factori care în mod obișnuit nu determină durere.

Fiziopatologia este puțin înțeleasă. Este incriminată o deficiență a axului  neuroendocrin care determină perturbări ale somnului și percepției dureroase.

Boala afectează 2-3% din populatia generală și este mai frecventă de până la 6 ori la femei decât la bărbați.

Vârsta de debut este între 30 si 55 de ani.

Examinarea clinică și investigațiile paraclinice nu identifică semne de afectare articulară, ososasă, sau inflamație de țesuturi moi.

Pacienții acuză:

Diagnosticul de fibromialgie este în mare parte unul de excludere, deși există cazuri de asociere cu alte patologii, cum este de exemplu lupusul eritematos sistemic.

Examinarea clinica a pacientului presupune testarea sensibilitatii la palpare a unor puncte tender.

Tratament

Tratamentul trebuie individualizat. Se urmărește tratarea principalelor simptome ale fibromialgiei și anume tratarea durerii, asteniei fizice, a tulburarilor cognitive, insomniei și a tulburărilor psihiatrice.

Tratamentul inițial cuprinde educarea pacientului, exercitii fizice și monoterapie cu un antidepresiv sau cu anumite anticonvulsivante.

Referitor la educatia pacientului: acesta trebuie să înțeleagă că medicii consideră boala ca fiind reală, nu imaginară, că boala nu este grava și că starea afectivă, calitatea somnului și exercitiile fizice au un rol terapeutic importanat. Exercitiile fizice recomandate sunt mersul pe jos, ciclismul, înotul, exercitiile de fitness cardiovascular.

Medicatia cuprinde antidepresive si anumite anticonvulsivante.

Recomandarea tratamentului se face gradual, initial o singura clasa, apoi se adapteaza la pacient si se cresc progresiv dozele sau se adauga si alta clasa.

Prognosticul este bunin ciuda caracterului refractar al simptomelor.