De ce plângem? Oamenii de știință au încercat să răspundă la această întrebare de secole. În 1662, omul de știință danez Niels Stensen a descoperit că lacrimile își au originea în glanda lacrimală. Avem trei tipuri distincte de lacrimi: lacrimi bazale, lacrimi reflexe și lacrimi emoționale.
Majoritatea cercetătorilor cred că lacrimile emoționale – declanșate de sentimente puternice precum bucuria și tristețea – sunt unice pentru oameni.
Deși există o mulțime de cercetări în curs de desfășurare, știm că lacrimile emoționale sunt influențate de factori biologici, psihologici și sociali. Psihologii cred că plânsul a evoluat din vocalizările animalelor. Sugarii și bebelușii care nu au glandele lacrimale complet dezvoltate nu pot produce lacrimi vizibile, dar totuși plâng audibil pentru a solicita îngrijire și asistență.
În copilărie și adolescență timpurie, durerea fizică este, de asemenea, un declanșator comun al lacrimilor emoționale, care tinde să scadă odată cu vârsta.
Pe măsură ce îmbătrânim până la vârsta adultă, lacrimile emoționale sunt din ce în ce mai declanșate de o gamă mai largă de sentimente, inclusiv: durerea fizică; durere legată de atașament; durere empatică, plină de compasiune; durerea socială și sentimentele sentimentale sau morale.
„Valoarea plânsului poate ține mai mult de răspunsul social pe care îl provoacă decât de efectele sale fiziologice”, spune Lauren Bylsma, PhD, Universitatea din Pittsburgh.
Dr. Bylsma a efectuat mai multe studii despre plâns și a constatat că oamenii aveau mai multe șanse să se simtă mai bine după plâns dacă au primit sprijin social în timpul lacrimilor. Lacrimile care au condus la rezolvarea evenimentului care provoacă lacrimile sau au oferit plângătoarei o nouă înțelegere a ceea ce nu era în regulă, au ajutat individul să se simtă mai bine. În schimb, oamenii care au încercat să-și rețină lacrimile sau au plâns într-un cadru social care nu le susține (la locul de muncă, de exemplu) au avut mai puține șanse să se simtă mai bine după plâns.
Femeile plâng mai mult decât bărbații
În timp ce frecvența plânsului variază semnificativ de la o persoană la alta, dr. Bylsma spune că este bine stabilit că femeile plâng de trei până la patru ori mai des decât bărbații, iar când plâng tinde să fie mai intens.
Sistemele limbic și lacrimale
Când corpul tău produce lacrimi emoționale, sistemul tău limbic (partea creierului tău asociată cu excitarea emoțională) semnalează „stația de mesaje” a creierului, care transmite apoi un semnal către sistemul tău lacrimal pentru a produce lacrimi. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege schimbările fiziologice și neuronale care vin împreună cu lacrimile emoționale.
Ce se află în lacrimile tale?
Deși știm că toate lacrimile conțin enzime, lipide, metaboliți și electroliți, avem mai multe de învățat despre chimia lacrimilor emoționale. Unii oameni de știință au propus că aceste lacrimi conțin proteine și hormoni suplimentari care nu se găsesc în lacrimile bazale sau reflexe. Niveluri mai ridicate de prolactină, hormon adrenocorticotrop, leu-encefalină, potasiu și mangan au fost toate localizate în lacrimile emoționale. Unii cercetători au emis ipoteza că eliberarea de hormoni de stres, cum ar fi leu-encefalina, poate ajuta la reglarea organismului sau la readucerea la un nivel homeostatic. Cu toate acestea, aceste constatări preliminare necesită încă o replicare științifică suplimentară.
Lacrimile fac mult mai mult decât să umezească și să ne protejeze ochii de bacterii – cât de mult mai învățăm încă.
IMPORTANT: Informațiile din acest articol sunt recomandări generale cu caracter informativ, facultativ, ce nu înlocuiesc indicațiile unui medic specialist.
Referințe:
- Why do we cry?, www.health.clevelandclinic.org
- All About Emotional Tears, aao.org
Sursa: Realitatea de Realitatea Medicala
