Articol realizat de psiholog Ramona Dumitru Popescu și psiholog Radu Leca
Motto: Ajung părinții să fie manipulați de copii? Categoric da!
De ce fac părinții greșeli după divorț? Din teama de a nu pierde unul în fața celuilalt și din mândrie și limitare emoțională!
Părintele ajunge post divort să-si asuprească copilul, să-l umilească și să-l expună negativ in cercul de prieteni, doar fiindca are credința ca il poate controla.
Cumulul de idei greșite și inflexibile de care părintele se înconjoară, crește exponențial, odata cu amplificarea Tulburarii de anxietate sau a Tulburării de panică.
Se specifică următorul fapt: evoluția negativă atât a Tulburării de Panică, cât și a Tulburării de Anxietate este strâns legată de majoritatea discutiilor ce apar post divorț si/sau a evenimentelor în care este implicat minorul. Exemple concrete:
A. Copilului îi este mai bine cu mine decat cu tine – agresivitate și minciună
B. Copilul face mai multe lucruri bune pentru viitorul lui lalaturi de mine, decât poate realiza alături de tine – subminarea poziției de părinte
C. Atât timp cât tu nu ești de acord să mutăm copilul la o altă scoală nici eu nu îți acord semnatură pentru a scoate copilul din țară în vacantă – amenintări și alte violențe psihologice
D. Părinții mei, bunicii adevărati ai copilului, se poartă mult mai bine și realizează doar activități de viitor, in defavoarea vizibilă a părinților tăi care sunt statici – umilirea partenerului prin reproșuri indirecte
Toate punctele de mai sus conduc la amplificarea, in cazul în care există, a Tulburării de anxietate și/sau a Tulburării de Panică. Părintele afectat decade ușor ușor în fața copilului.
Topul celor 10 greșeli:
1. Permisivitatea excesivă
Tot ceea ce copilul visează să realizeze, indiferent dacă visul său pune sau nu in pericol Binele Superior, este acceptat imediat de părinte.
Exemple: telefon nou la mai puțin de 2 ani de la achizitionarea unui aparat performant, adidasi de firmă la fiecare 3 luni, haine scumpe lunar, bani de buzunar fără limită, excursii montane alături de prieteni si colegi, acceptarea prezenței alcoolului și a tutunului din clasa a 7 a în Universul Copilului, cumpărarea de Vape-uri, existenta unui buget separat pentru jocurile de pe platforme
Sfat: limitați accesul minorilor la resursele familiei
2. Transformarea relației părinte copil într-o relatie toxică de tipul părinte – copil confident
De ce își transformă părintele copilul in confident? Din greșită credință că minorul trebuie să știe tot despre viața personală a adultului.
De reținut: când copilul află toate informațiile de natură personală despre părintele său, respectul dispare, dragostea se aplatizează și apar discuții multiple. Controlul pe care copilul încearcă să-l realizeze asupra părintelui este mare și foarte mare. De ce apare dorința de control? Minorul are senzatia că poate dicta majoritatea deciziilor la care adultul se gândeste, neînțelegând clar care este locul său în familie.
Confidențele sunt toxice. Distrug mintea și universul copilăriei. Confidentele realizate cu scopul de a echilibra un copil, nu își ating ținta. Exemplu: i-am povestit copilului meu despre începutul vieții mele sexuale ca adult, tocmai în ideea susținerii lui emoționale. Total greșit!
Părintele nu este sabotor! Între un părinte și copilul său niciodată nu trebuie să se pună problema de confidențe personale
Sfat: nu vă apropiați emoțional de copil, considerându-l prietenul și confidentul dvs
3. Ridicarea emoțională a copilului la rang de partener – copilul influențează luarea deciziilor
După divorț si uneori din frica de a începe o relație nouă, unii părinți pozitionează copilul acolo unde nu îi este locul. Îl ridică emoțional la rangul de partener.
În mod natural și real există trei tipuri acceptate de parteneriat între părinți si copii:
A. Mediul academic Școala si Liceul, parțial facultatea
B. Vacanțele și excursiile
C. Sportul și meditațiile
In aceste trei cazuri, parteneriatul este valid.
În mod nenatural există trei tipuri neacceptate de parteneriat între părinti și copii:
D. Banii. Discuția despre cheltuieli și rate. Cererea de idei economice de la minor
E. Bijuteriile. Prezentarea iluzorie în fața minorului, a unor valori fictive despre care să se poată vorbi in public. Exemplu: dna profesor dar ce lant subtire de aur aveti la gât, mama mea are 1 kg de aur
F. Relațiile cu alte persoane. Tutorele nu are voie să comunice tipul de relație în care se află cu o altă persoană in afara părintelui biologic, până când nu se decide clar viitorul relatiei. Copilul nu poate fi bombardat cu informatii despre Noul Partener(denumit fictiv Noua Mamă sau Noul Tată sau Mama Vitregă sau Tatăl Vitreg) cât timp lucrurile nu sunt clare
4. Anularea relatiei cu „ceilalți bunici” – copilul comunică pe ascuns cu bunicii parterni sau materni, mințind că nu a vorbit cu ei, in acest fel se încurajează dezvoltarea potentialului negativ mincinos
Incercarea de anulare a relației cu bunicii nedoriți are legatură cu propriile nemultumiri de tutore si categoric nu respectă Binele Superior al minorului.
Prin tentativa de aplatizare până la anulare a relației cu familia extinsă, se obține modificarea percepției minorului față de familie. Acesta ajungând să mintă ca să nu supere! Exemplu: nu îi spun Mamei/Tatalui că am vorbit cu bunicii ca să nu se enerveze pe mine!
5. Neacordarea, din furie și răutate, a permisiunii schimbarii școlii sau a grădiniței, celuilalt părinte – in cazul particular al existentei custodiei comune
Este cunoscut atât în psihologia veche cât și in cea nouă, patima cu care răzbunarea furioșilor este prezentă în totalitatea relatiilor părinte-părinte. Furia întunecă Rațiunea și discuții ce au legatură concretă cu viitorul academic sau sportiv al minorului/minorilor, se incheie pueril. Exemplu: atât timp cât nu mă lași să merg în vacantă cu copilul și iubita mea, eu nu îți semnez acordul de transfer/accept școlar.
Apare in acest caz alături de furie și dorința de dominare a tutorelui secundar? Da!
Sfat: Nu trăiți in trecut!
6. Folosirea minorului in războiul post divort dintre parinti, atribuindu-se rolul de portavoce
Ce se spune în casa Mamei(Părinte 1) se aude în casa Tatălui(Părinte 2) și invers.
De ce? Lucrurile sunt extrem de simple: copilul poartă vorba dintr-o casă în alta. Părintele răzbunător și toxic folosește copilul în a împrăștia informații false, despre viața de familie, bani, proprietăți, produse, nevoi. Iar părintele secund ce aude informația falsă, crede că aude lucruri adevărate, manifestându-se în conformitate.
Cine și ce pierde? Se pierde timp, se pierd nervi, se manipulează vieți. Toată lumea pierde ceva, atunci când copilul este utilizat drept mesager.
În timp copilul conștientizează valoarea sa și înțelege că și el poate modifica informația. Așa că ambii părinți ajung să fie manipulați.
Sfat: Nu transformați copilul într-o armă
7. Inveninarea copilului cu povești false, umilitoare si degradante despre celălalt părinte
Aceste povești negative despre părintele biologic intră sub incidența unei noțiuni clare denumită Alienare Parentală.
Defăimarea părintelui se realizează din dorința de răzbunare.
Exemplul 1: m-ai părăsit? Voi spune tuturor „ne-a părasit”. Și copilului îi voi spune la fel, ca să simtă că nu mai are Mamă/Tată
Exemplul 2: ceri divortu Trebuie să mă târăști în tribunal ca să-l obții și pe parcursul procesului nu primești dreptul să îți vezi copilul căruia îi voi spune că ne-ai părăsit pentru un alt bărbat/altă femeie.
8. Prezentarea prin comportament a unei false realitati ce sustine doar un singur părinte. De tipul: Ce face mama bine/ce face tata minunat
În cadrul unei relatări, doar unul dintre părinți este scos in evidență. La întrebarea „Doar unul dintre părinți are puteri supranaturale, celălalt fiind prezentat neutru, cu scopul clar impus de subminare a imaginii personale?”. Răspunsul este Da!
Tutorele toxic se raportează mincinos la realitate, afirmând că doar el este cel mai bun, mobilând mintea copilului cu idei false despre tutorele secundar, egal cu el în fața legii.
Alienarea Parentală reprezintă o formă discriminatorie și umilitoare de propagandă falsă personală ce se bazează pe răutate, limitare psiho-emoțională și micime spirituală.
Părinții ce se denigrează între ei, ajung deseori la proces, obligând minorul să participe la evaluari psihologice si discuții cu oameni necunoscuți ce reprezintă autoritatea.
Apar întrebări multe în mintea copilului? Da! Cu greu, în timp, copilul face diferența între părintele bun și cel toxic? In timp și foarte greu! Da.
9. Mentinerea tensiunii dintre părinți prin schimbul de weekenduri
De aproape 20 de ani, cele mai rele, toxice și înveninate discuții după pronunțarea în instanță, în consiliu sau la notariat a divorțului, sunt reprezentate de celebrul Schimb de Weekenduri.
În funcție de motivele ce stau la baza dorinței părintelui să facă schimb de weekend, apar discuții ce se concretizează ca și rezultat în felul următor: nu fac schimb cu tine, atât timp cât nici tu nu ai fost de acord să-mi petrec prima zi de Crăciun/Paște cu copilul. Dacă nu mai ceri mărirea pensiei alimentare, sunt de acord să facem schimb de weekend.
Modul infantil și modest cognitiv in care se tratează orice tip de cerință, aduce de la sine un șir interminabil de discuții.
10. Umilirea minorului pentru a demonstra lipsa lui de importantă
Gândul părintelui ce își umilește constant copilul, acasă, În fața familiei extinse, pe stradă, in public la școală, are legătură cu controlul. Părintele simte că așa își controlează copilul. Este poate cel mai groaznic gând avut de un părinte.
Ingenuncherea emoțională a unui copil de către cel ce trebuia să-i fie sprijin, transformă Universul Copilariei Fericite în Universul Copilăriei Traumatizate.
Mergând pe ideea că o parte din controlul exercitat asupra copilului se realizează prin defăimare și umilire, tutorele devine cel mai important generator de ură și furie.
Bonusul pe care psiholog Radu Leca l-a pregătit pentru cititorii acestui material psiho-educațional include următoarea idee:
11. Apariția noului partener de viață al Mamei sau al Tatălui imediat după pronunțarea divorțului sau chiar înainte de pronunțarea divorțului.
Atât timp cât Universul Copilului este marcat de părinți, divorțul si apariția unui nou Tată sau a unei noi Mame, traumatizează pe viață copilul, indepartându-l de ambii părinți.
Copiii au nevoie de armonie și după divorț!
Cu suflet
Radu Leca
