Bacteria este un microorganism monocelular viu, care are în codul său genetic, atât acid ribonucleic, cât și acid dezoxiribonucleic. Bacteriile sunt acoperite de un perete celular constituit din polizaharide, proteine și lipide. Acestea au un perete celular rigid și o membrană celulară subțire, care înconjoară citoplasma și își sintetizează propriile proteine.
Virusul este un agent patogen inframicrobian alcătuit dintr-o parte centrală numită genom viral (care poate fi atât ADN sau ARN) și o teacă sau înveliș protector de natură proteică, numită capsidă. Virusurile nu au membrană celulară și nici citoplasmă. Nu sintetizează proteine, ci le dobândesc de la celula gazdă.
O diferentă majoră între virusuri și bacterii este metoda de reproducere. O bacterie este o unitate completă și autonomă din punctul de vedere al reproducerii. Bacterile se reproduc de obicei asexuat, prin diviziune. La momentul potrivit, bacteria va împărți materialul genetic de tip ADN sau ARN în două părți. Se vor construi pereți celulari în jurul acestor două noi bacterii care se vor forma.
Înmulțirea bacteriilor presupune mai multe faze: faza de latență, faza exponențială, faza staționară și faza de declin. Acesta este mecanismul prin care supraviețuiesc bacteriile în aproape orice mediu de pe pământ, inclusiv în locurile care nu au viață, cum ar fi pietrele sau suprafetele de plastic.
Un virus, pe de alta parte, nu se poate reproduce fără o gazdă vie. Un virus poate rămâne în stare latentă timp de mii de ani pânî intră în contact cu gazda potrivită. După intrarea în corpul gazdă, virusul se atașează la o celulă pe care o penetrează.
Odată pătruns în interiorul unei celule vii, virusul înlocuiește comenzile ADN-ului sau ARN-ului original al celulei cu propriile instrucțiuni genetice. Aceste instrucțiuni presupun, de cele mai multe ori, producerea a cât mai multor copii ale virusului. După ce celula individuală și-a îndeplinit rolul, aceasta explodează, se dezintegrează și astfel sunt impraștiate mii de copii ale virusului original, către alte celule.
99% dintre toate bacteriile cunoscute sunt considerate benefice pentru oameni sau cel puțin inofensive. Acestea au ca principal rol descompunerea materiei organice și distrugerea paraziților dăunători pentru organism. Un procent destul de mic de bacterii este considerat nociv pentru organismul uman.
Bacteriile se hrănesc cu țesuturi ale corpului uman și elimină toxine și acizi. Aceste toxine și acizi iritanți pot cauza multe probleme asociate cu infecțiile bacteriene. Atunci când bacteriile sunt distruse cu antibiotice, infecțiile ar trebui să dispară rapid.
Pe de altă parte, cele mai multe dintre virusuri nu au niciun scop benefic pentru organism. Misiunea lor unică este de a crea cât mai multe virusuri pentru a asigura supraviețuirea tulpinii de virus.
Atunci cand un virus pătrunde în corpul uman, acesta caută o gazdă potrivită și se multiplică fără vreun avertisment. Astfel, mii de celule vor produce virusuri noi. Până când organismul se va apăra în mod natural și va deveni conștient de invazie, virusul poate avea un control semnificativ asupra organelor vitale și asupra țesuturilor.
