Variola maimuței este o infecție virală rară, care se răspândește lent. Au fost înregistrate primele cazuri în Suedia și în Pakistan și este de așteptat ca Europa să înregistreze mai multe cazuri importate, potrivit Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC).
Deși inițial variola maimuței a fost denumită monkeypox, în noiembrie 2022, OMS i-a schimbat denumirea oficială în mpox. Boala este cauzată de virusul variolei maimuței, iar el face parte din aceeași familie virală cu temuta variolă, care avea o rată de mortalitate de 30% și a făcut 500 de milioane de victime în ultimii 100 de ani înainte de a fi eradicată.
„Verișorul” virusului variolic a fost descoperit în 1958, când două focare de boală au apărut în colonii de maimuțe aflate în laboratoare de cercetare din Africa – de unde și numele bolii. Deși virusul a fost depistat inițial la maimuțe, medicii au descoperit ulterior că rozătoarele (șoareci, șobolani, veverițe) și alte mamifere mici sunt rezervorul de propagare a bolii.
Primul caz de transmitere la om a fost depistat în 1970, la un copil din Republica Democrată Congo, într-o perioadă în care se depuneau eforturi pentru eradicarea variolei. De atunci, boala a fost raportată la oameni și în alte țări din Africa centrală și de vest, unde este considerată endemică.
De ce se răspândește variola maimuței
În trecut, cazuri de variola maimuței se raportau foarte rar în alte țări decât cele de pe continentul african. Ele erau sporadice și afectau doar călătorii sosiți din zonele endemice. Marea Britanie, SUA, Singapore și Israel sunt printre țările care au confirmat cazuri de variola maimuței în anii 2000.
De obicei, focarele de variola maimuței se sting de la sine, fiindcă virusul nu se transmite cu ușurință între oameni. Majoritatea bolnavilor nu ajung să infecteze alte persoane. Numărul de reproducere R0 al virusului – un indicator al contagiozității unei boli – este de 0,4 în populația generală. De data aceasta, variola maimuței s-a răspândit pe o arie geografică vastă, iar numărul de cazuri este neobișnuit de mare pentru o boală considerată rară.
Este puțin probabil ca virusul să fi suferit mutații și să se transmită mai intens acum, a declarat Sylvie Briand, director al Departamentului de boli pandemice și epidemice din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), citată de Reuters. Creșterea transmisibilității ar putea fi cauzată de ridicarea restricțiilor împotriva COVID-19 în lumea întreagă și socializarea intensă din această perioadă, spune oficialul OMS.
Scăderea imuinității are legătură cu renunțarea la vaccinarea antivariolică, în anul 1980. Acesta oferea o protecție încrucișată pentru variola maimuței. Protecția pe care o asigură este de 85%, arată datele OMS. Ulterior, s-au mai imunizat doar cei care au călătorit în zonele endemice de pe continentul african.
Ce simptome are variola maimuței
Boala este atât de rar întâlnită pe alte continente decât Africa, încât foarte puțini medici au văzut și tratat cazuri. Simptomele ei sunt asemănătoare variolei din trecut, dar cu manifestări clinice mai ușoare.
Variola maimuței debutează cu manifestări asemănătoare gripei. Potrivit NHS, Serviciul Naţional de Sănătate britanic, principalele simptome de variola maimuței sunt:
Febră ridicată;
Frisoane;
Dureri de cap;
Dureri musculare;
Dureri de spate;
Noduli limfatici inflamați;
Stare generală de epuizare.
Sursa: Tabu.RO
