Rugăciunea zilei
Rugăciune pentru pace și înmulțirea dragostei
„Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălțime, ca un iubitor de oameni, asupra inimilor noastre că suntem lipsiți de dragoste, unire și îmboldiți de spinii urii și ai altor păcate. Binecuvintează, Doamne, Iisuse Hristoase, pe poporul ucrainean greu încercat și ocrotește pe copii, pe femei, pe bărbați prin harul Tău! O picătură din harul Preasfântului Tău Duh coborând peste dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune și, din dragostea cea către Tine, să sporească în fapte bune și să petreacă în dragoste și unire. Așa, Doamne, înmulțind dragostea în inimile robilor Tăi, păzește-ne de tot răul, de asuprirea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, de sabie, de năvălirile altor neamuri și totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe alții și să facem tot binele spre a ne învrednici de bunătățile Tale. Amin!”
Gândul zilei
„Cel ce nu este atent la gândurile lui și nu știe cum și pe care să le alunge imediat, acela păcătuiește necontenit, nevăzut de nimeni; dar, vai!, la judecată totul va țâșni în afară, tot ce este ascuns în inimile și în mințile oamenilor.” – Sfântul Macarie Egipteanul
Știai că?
Există câteva înfățișări iconografice, tipuri principale de icoane ale Maicii Domnului în iconografia ortodoxă:
- Călăuzitoarea; Hodigitria – În acest tip, Pururea Fecioara Maria îl ține pe Mântuitor și arată spre El, ca o călăuză spre Dumnezeu și spre mântuire.
- Mila Afectuoasă; Eleusa – În acest tip de icoană, Maica Domnului îl ține pe Fiul ei, care Își ține fața îndreptată spre ea și are cel puțin o mână în jurul gâtului ei sau al umărului. Maica Domnului simbolizează Biserica, astfel arătând deplinătatea iubirii dintre Dumnezeu și om, o iubire care nu poate fi obținută decât cu intermediul unui apropiat al Bisericii, în acest caz Maica Domnului.
- Dulcea-sărutare; Glikofilusa – Este o variantă a Eleusei, în care Pruncul are fata lipită de a Maicii, într-un gest de mare tandrețe.
- Milostiva, Panakranta – În acest tip, Fecioara Maria este așezată pe un tron regal cu Pruncul Iisus în poală, împreună privind în față. Tronul simbolizează gloria regală, ea singură este perfectă printre ființele născute pe pământ. Conform învățăturilor celui de-Al Patrulea Sinod Ecumenic, ea veghează împreună cu Hristos asupra destinelor lumii.
- Mijlocitoarea, Agiosortissa – Fecioara Maria este singură, din profil, cu mâinile ridicate în rugăciune. Ea privește spre stânga, de obicei spre o icoană separată cu Mântuitorul Iisus Hristos. O altă variantă este icoana Maicii Domnului „Loc de scăpare” (gr. H Παναγία η Καταφυγή). Este totuși de menționat că icoanele în care Maica Domnului este singură, fără Pruncul Iisus, sunt mai degrabă rare în Ortodoxie, considerându-se adesea că prezența Pruncului în brațele Maicii Domnului este o caracteristică esențială a icoanelor mariale.
- Rugătoarea, Oranta sau Platitera, Panaghia, Doamna Semnului – În acest tip de icoană, Fecioara Maria este prezentată cu mâinile desfăcute și cu Iisus Prunc desenat într-un cerc peste pântecele ei. „A semnului” face trimitere la cuvintele lui Isaia 7, 14: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel.”
- Maica Domnului „Galaktotrofusa” – Este o reprezentare în care Pruncul se hrănește de la sânul Maicii Domnului.
Pilda zilei
Dresorul de fiare
Se povesteşte despre un bătrân pustnic care se tot scuza înaintea pelerinilor că are cam mult de lucru, că e tare ocupat. Pelerinii se mirau, căci îl ştiau că are o viaţă sfântă şi nu este absorbit de cele materiale, de aceea îl întrebară cu ce se ocupă.
Pustnicul le răspunse:
“Am de îmblânzit doi şoimi, de dresat doi vulturi, să stăpânesc doi iepuri, să am grijă de un şarpe, să încarc un măgar, să pun şaua pe cai şi să dresez un leu”.
“Într-adevăr, spuseră oamenii, ai mult de lucru. Timpul îţi este încărcat. Dar unde îţi sunt animalele de care vorbeşti, căci nu vedem pe lângă chilia sfinţiei tale nimic din toate acestea?”
Pustnicul le explică într-un mod foarte simplu, ca să înţeleagă cu toţii, căci aşa ceva aveau şi ei acasă. De altfel şi noi avem în grijă astfel de “jivine”.
“Cei doi şoimi sunt ochii noştri, care se reped asupra oricărui lucru; câteodată sunt ca nişte săgeţi care se înfig ici-colo şi aşa rămân. Uneori este greu să le îmblânzeşti.
Cei doi vulturi sunt mâinile noastre care apucă, şi ceea ce prind nu mai lasă liber. Câteodată scapă de sub control. Ele ar putea face altceva, ar putea mângâia, ajuta, deschide.
Cei doi iepuri sunt picioarele noastre care merg, lovesc, ologesc şi ne fac să rătăcim.
Cel mai greu lucru de stăpânit însă se află în spatele dinţilor noştri: limba (şarpele). Cineva spunea că cei 32 de dinţi sunt neputincioşi în faţa unei singure limbi. Ea ar putea însă să mângâie, să spună lucruri frumoase, să-l slăvească pe Dumnezeu, să spună adevărul.
Şi apoi avem de încărcat un măgar: trupul nostru. Cât de des nu se aseamănă cu un astfel de animal! Totdeauna i se pare că e prea încărcat şi se împotriveşte, face năravuri, refuză, este încăpăţânat ca un măgar. Şi totuşi avem nevoie de el.
Apoi mai avem de dresat un leu. Despre leu se spune că este regele animalelor, aşa cum inima este centrala puterii, reşedinţa curajului şi a tuturor sentimentelor nobile, dar poate fi şi celula germenului urii şi al revoltei.
„Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule”- Matei 15:19
Sursa: Realitatea Spirituala