Gândul zilei
„Duhul Sfânt vine în viața noastră când omul nu este doborât de grijile lumii și nu face voia sa, ci face voia lui Dumnezeu. Când omul se încrede în Dumnezeu și știe că El rânduiește lucrurile în viața noastră, ele se așază mult mai bine, decât atunci când ne încredem în strădania noastră. De aceea, e bine să ne întrebăm mereu: Împlinesc eu, oare, voia Domnului sau calc voia Lui prin ceea ce spun, ceea ce fac, ceea ce gândesc?” -IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
Știai că?
Paraclet ( paraclitos – „cel pe care-l chemi în ajutor“, Mângâietorul), este numit Duhul Sfânt, Mângâietorul de care vorbeşte Mântuitorul în cuvântarea de la ultima Cină pascală pe care o ia cu ucenicii înainte de patimile, moartea şi învierea Sa: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14, 26). Paraclet este însuşi Duhul lui Dumnezeu: „Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine“ (Ioan 15, 26). Acest atribut s-a dat lui Dumnezeu însuşi, când Apostolul Pavel îl numeşte Dumnezeul mângâierii: „Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi“ (II Corinteni 1,3-4).
Pilda zilei
Adevăratul prieten
„Adevăratul prieten se roagă lui Dumnezeu pentru prietenul lui. Adevăratul prieten se preocupă de mîntuirea sufeltului prietenului lui. A-l abate pe prieten de la cărările cele rele şi a-l aduce cu ajutorul lui Dumnezeu la calea adevărului – iată adevărata şi nepreţuita prietenie. Sfinţii lui Dumnezeu sînt cei mai mari prieteni ai omenirii.
Doi tineri, Varnava şi Pavel, au fost prieteni pe cînd mergeau împreună la şcoala lui Gămăliei. Cînd Varnava s-a făcut creştin, el s-a rugat lui Dumnezeu cu stăruinţă şi cu lacrimi ca El să lumineze şi mintea lui Pavel şi să-i întoarcă inima, ca şi el să vină la Hristos. Varnava i-a vorbit adesea lui Pavel despre Hristos Domnul, dar Pavel îl nesocotea şi îl socotea rătăcit. Dar Domnul Cel Atotbun nu a lăsat neroditoare rugăciunile lui Varnava. Domnul Cel Atotbun a venit înaintea lui Pavel şi l-a întors de la calea rătăcirii şi a minciunii, punîndu-i picioarele pe calea
adevărului. Pavel cel întors la Hristos a căzut la picioarele prietenului lui şi a strigat: „O Varnava, învăţătorule al adevărului, eu acum văd că toate cele ce mi-ai zis mie despre Hristos adevărate sînt!” Varnava a plîns de bucurie şi l-a îmbrăţişat pe prietenul lui. Prietenul a salvat sufletul prietenului lui cu rugăciunea cea fierbinte. Dacă Varnava ar fi fost ridicat împărat al Romei, el nu i-ar fi putut face lui Pavel un bine mai mare decît acela pe care i l-a făcut cînd l-a adus la adevăr cu rugăciunea.”
