Gândul zilei
„Limba este o sabie cu două tăişuri. Ascute-o ca să fie osânditoarea păcatelor pe care le săvârşeşti şi nu o îndrepta împotriva fraţilor tăi, ca să le faci rău. Iată de ce Dumnezeu a aşezat limba în spatele buzelor şi a zidului dublu al dinţilor: ca să nu vorbească orice şi oricând. De aceea, să ne păzim gura cu făclia raţiunii, nu pentru a nu o mai deschide niciodată, ci pentru a o lăsa să vorbească numai atunci când se cuvine. Marile rele sunt pricinuite de uşurătatea cu care vorbim, pe când cele bune izvorăsc din chibzuinţa în vorbire. De multe ori, tăcerea este mai de folos decât vorba, desigur, la fel cum, în anumite cazuri, mai folositor este să deschidem gura decât să tăcem.” – Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p. 367
Știai că?
Veșnicie, vecie veac- durată de timp limitată la o sută de ani, dar în cântările Bisericii formula „în veacul veacului“ sau „în vecii vecilor“ are înţeles de timp nemăsurat, de veşnicie; în Sfânta Scriptură are acelaşi înţeles când se face deosebirea între „veacul acesta“ şi „veacul de acum“ (Romani 12,2) şi „veacul ce va să fie“ (Matei 12, 32), adică viaţa aceasta de pe pământ, trecătoare, şi viaţa veşnică, ce va urma: „veacul ce va să vină“ (Marcu 10, 30). Cuvintele Mântuitorului din convorbirea cu femeia samarineancă spun clar acest lucru: „Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu… se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică“ (In. 4, 14). Vecia, veşnicia (eternitatea) este timpul nelimitat, fără început şi fără sfârşit; Dumnezeu este veşnic, veşnicia este atributul dumnezeirii.
Pilda zilei
O clipă din veşnicie
A fost odată un împărat care cugeta adeseori la veşnicie, dar în niciun chip nu o putea înţelege. Odată i s-a spus că un băiat, care era cioban, putea da răspunsuri uimitor de înţelepte la toate întrebările complicate. Impăratul l-a chemat pe băiat şi l-a întrebat:
– Spune-mi, copile, cât de mult durează o clipă din veşnicie?
Băiatul s-a gândit puţin şi a răspuns:
– Intr-o ţară, împărate, există un munte de diamant pur, care are şapte kilometri lăţime, şapte kilometri lungime şi şapte kilometri înălţime. La acest munte o dată la o sută de ani vine o pasăre mică şi îşi ascute ciocul ei micuţ. Când păsărica va toci cu ciocul ei tot acest munte, atunci va trece o clipă din veşnicie.
Sursa: Realitatea Spirituala
