Fibromul uterin (cunoscut de asemenea și ca leiomiom sau miom) este cea mai frecventă tumoră benignă, solidă a tractului genital feminin în rândul femeilor aflate la vârsta fertilă. Fibromul uterin afectează până la 40% dintre femeile cu vârste între 35 și 55 ani, adică 24 milioane de femei din Uniunea Europeană și 20 milioane din America de Nord.
Factorii care duc la formarea fibroamelor uterine nu sunt cunoscute cu precizie, însă factorii de risc sunt:
- Factori ereditari: Dacă în familie (mama, sora) a fost diagnosticat un fibrom uterin, există un risc crescut să apară această afecțiune.
- Rasa: Fibromul uterin are o incindență mai mare în rândul femeilor de culoare decât în rândul femeilor caucaziene.
- Obezitatea: Femeile cu un index al masei corporale peste limită au un risc crescut să dezvolte fibrom.
- Sarcina și nașterea: Studiile arată că sarcina și nașterea au un efect protector și pot reduce riscul de a dezvolta fibrom uterin.
Diagnosticul fibromului uterin
Depistarea fibromului uterin se face pe baza rezultatelor examenului ginecologic, al istoricului simptomelor și ciclurilor menstruale și prin ecografia pelvină.
Diagnosticul este confirmnat prin mai multe investigatii:
- Ecografia transvaginală – apreciază cu exactitate numarul și dimensiunea nodulilor fibromatoși.
- Sonohisterografia cu infuzie de ser fiziologic – introducerea în uter a unei mici cantități de ser fiziologic destinde cavitatea uterină și permite evidențierea mai bună a conturului uterului.
- Histeroscopia – investighează canalul cervical și cavitatea uterină – în principiu, interiorul uterului. Se poate face și cu anestezie locală în cabinet, dar de obicei doar ca metoda de diagnostic
- RMN, CT pelvis
- Confirmarea absenței unui cancer uterin, prin realizarea mai multor investigații, precum testul Papanicolau, biopsia mucoasei uterine, markeri tumorali, etc.
Exista trei tipuri de fibrom uterin, în funcție de zona în care sunt situate în interiorul uterului:
- Fibroamele subseroase sunt situate la nivelul stratului extern al uterului, pe suprafața acestuia și pot crește dinspre perete spre interiorul cavității abdominale. Aceste fibroame nu provoacă decât rareori tulburări menstruale, dar pot crea dureri la nivelul altor organe.
- Fibroamele intramurale cresc în interiorul peretelui uterin, determinând creșterea lor. Creșterea uterului poate fi confundată cu creșterea în greutate sau cu sarcina. Este cea mai întâlnită formă de fibrom, iar simptomele sale includ sângerări excesive, dureri abdominale, urinari dese și presiune pelvină.
- Fibroamele submucoase se dezvolta în stratul muscular sub mucoasa interioară a uterului și cresc în cavitatea uterului. Este cea mai rară formă de fibrom uterin.
- Fibroame pediculate – în unele cazuri, se întâmplă ca fibroamele subseroase sau submucoase să fie atașate de uter printr-o tulpină îngustă de țesut.
Semnele și simptomele fibromului uterin
Fibromul uterin este o boală determinată de mai mulți factori, cu simptome extrem de variate care pot afecta calitatea vieții. Cele mai importante simptome sunt: sângerările excesive, anemia, durerile și presiunea abdominală, creșterea frecvenței urinare și infertilitatea.
Sângerările excesive, în special, pot duce la slabirea organismului și sunt asociate cu o serie de consecințe fizice, sociale și financiare (inclusiv o rată scăzută a prezenței femeilor afectate în mediul profesional, absente frecvent la locul de muncă și pierderea venitului).
Ce opțiuni de tratament există
Scopul tratamentului este să atenueze simptomele prin reducerea fibromului. Opțiunea de tratament depinde de vârsta femeii și de dorința ei de a-și păstra sau nu fertilitatea și să evite o intervenție chirurgicală precum histerectomia.
Însă, tratamentul chirurgical este principala modalitate de tratament a fibroamelor uterine. Tratamentul chirurgical este indicat în urmatoarele cazuri: sângerări anormale importante, când apar simptome datorate mărimii fibroamelor (de ex., constipația), infertilitatea sau pierderea repetată de sarcini.
Solutiile de tratament chirurgical pentru fibrom uterin
- Histerectomia – extragerea uterului. Se folosește în cazul sângerărilor care nu răspund la alte modalități de tratament și în cazul femeilor care nu-și mai doresc copii și au factori de risc și pentru alte boli.
- Miomectomia – extragerea pe diferite căi (laparoscopic, histeroscopic sau clasic) a fibroamelor cu conservarea uterului. Este opțiunea în cazul în care pacienta își dorește sarcini în viitor sau dorește să păstreze uterul. Deși este o metodă eficientă pentru ameliorarea simptomatologiei, există riscul ca în viitor să apară alte fibroame uterine.
- Ablația de endometru – se folosește singură sau împreună cu miomectomia în managementul sângerărilor abundente.
- Embolizarea arterelor uterine – este o metodă minim invazivă de tratament a simptomelor datorate fibroamelor uterine. Este folosit în cazul pacientelor care doresc să păstreze uterul, dar nu-și mai doresc copii.
- Mioliza – se referă la coagularea termică sau crioablația țesutului fibromatos.
- Focalizarea ultrasonică ghidata RMN – este o metodă recentă prin care se concentrează mai multe unde ultrasonice într-o cantitate redusă de țesut fibromatos care conduce la distrugerea termică a acestui țesut.
Foto: pixabay.com
