Majoritatea copiilor au crize de furie cand sunt nervosi. Aceștia se pot manifesta diferit, pot exploda dacă sunt frustrați sau pot deveni extrem de sfidători dacă li se cere să facă ceva ce nu vor. Când fac acest lucru în mod repetat sau nu-și pot controla izbucnirile de furie în cea mai mare parte a timpului, ar putea fi mai mult decât un comportament tipic.
Simptome:
- Iritabilitate,
- Atitudine furioasă,
- Pierderea frecventă a cumpătului,
- Enervare cu ușurință, uneori în lipsa unui motiv real,
- Certuri dese la școală, cu profesorii sau cu colegii,
- Obiceiul de a nu respecta regulile, de a le sfida pur și simplu,
- Acuzarea altor persoane pentru propriile greșeli,
- Lipsa respectului de sine,
- Dificultate în menținerea relațiilor de prietenie,
- Este răutăcios în raport cu alte persoane, inclusiv cu membrii familiei,
- Dorința de a supăra sau enerva alte persoane în mod deliberat,
- Dorința de răzbunare
Astfel de manifestări se pot întâlni la toți copiii, însă acestea devin o problemă atunci când durează peste 6 luni și manifestările comportamentale anormale sunt destul de severe. Acești micuți au dificultăți și în relația cu familia, ei se certă des cu părinții deoarece mai mereu au un comportament ostil, chiar agresiv.
Cauze pentru nervozitatea la copii
- Anxietate: Nervozitatea la copii și comportamentul sfidător au deseori anxietăți grave, nerecunoscute. Ex: evitarea unor sentimente dureroase, teama de eșec, stima de sine scăzută, senzația de izolare, tristețe, depresie etc. Dacă copilul tău are anxietăți, și mai ales dacă le ascunde, e posibil să-i fie greu să gestioneze situațiile care îl tulbură. Ar putea exploda când, de pildă, cerințele de la școală pun asupra lui o presiune pe care n-o poate suporta. Este posibil să refuze să facă un anumit lucru pentru a evita sursa de frică acută.
- Traumă sau neglijare: O bună parte din comportamentul violent la școală este rezultatul traumelor, al neglijării sau al haosului de acasă. Copiii care nu se simt în siguranță acasă pot acționa ca niște mici teroriști la școală, dezvoltând comportamente intimidante.
- Probleme de învățare: Când copilul tău are crize de furie repetate la școală sau în timp ce-și face temele, e posibil să aibă o tulburare de învățare nediagnosticată.
- Probleme senzoriale: Unii copii au probleme în a procesa informația senzorială pe care o primesc de la lumea înconjurătoare. Dacă copilul tău este hipersensibil la stimuli, atunci lucruri precum haine care „îl mănâncă“, prea multă lumină sau prea
- ADHD: mulți copii cu ADHD, în special cei impulsivi și hiperactivi, întâmpină probleme în a-și controla comportamentul. Li se poate părea foarte greu să urmeze instrucțiuni sau să treacă de la o activitate la alta, și asta-i poate face să pară sfidători și furioși. Asta nu înseamnă neapărat că au fost și diagnosticați cu ADHD – de fapt, acest diagnostic este deseori ignorat la copiii cu probleme de agresiune severe, pentru că alte aspecte par mai grave.
- Autism: Copiii cu autism sunt deseori predispuși la crize de nervozitate. Dacă copilul tău are această afecțiune, el poate avea tendința să fie rigid. Necesita o rutină constantă pentru a se simți în siguranță. Orice schimbare neașteptată îi poate declanșa o criză de nervi care va continua până la epuizare. De asemenea, s-ar putea să-i lipsească capacitatea de comunicare pentru a-și exprima dorințele sau nevoile.
- Tulburare de opoziție: Tulburarea de opoziție reprezintă o tulburare de comportament prezentă la copiii peste 6 ani. Simptomele pot apărea mai devreme, dar diagnosticul se pune după această vârstă. Copiii care prezintă tulburare de opoziție sunt greu de controlat, nu respectă regulile stabilite de părinți, sunt încăpățânați, nervoși, agresivi; (pot ridica mâna la mamă sau chiar să o lovească, să o zgârie); tolerează greu refuzul celorlalți – de exemplu refuzul mamei de a cumpăra o jucărie nouă, enervându-se ușor și în acele momente plâng, țipă, lovesc deliberat obiecte din jurul lor.
Cum pot să evit nervozitatea la copii
Factorii de protecție pentru tulburarea de conduită sunt atașamentul securizant. Un stil de educație predictibil și consecvent aplicat de toți adulții din casă (predictibilitatea oferă o senzație de siguranță copilului) și relațiile armonioase între membrii familiei.
Cu toate acestea, ameliorarea condițiilor familiale nu concordă întotdeauna cu îmbunătățirea simptomatologiei. Se intampla în special atunci când copilul prezintă comorbidități (precum ADHD, intârziere mintală).
Tratament
Tratamentul pentru nervozitatea la copii implică în primul rând intervenții terapeutice care au în centru familia. insă poate include și alte tipuri de psihoterapie și instruire pentru copil, dar și pentru părinți. Tratamentul este însă de durată. Practic el poate ține de la câteva luni la câțiva ani, în funcție de cât de gravă este tulburarea.
Medicul psihiatru va prescrie copilului medicamente numai în situația în care copilul este diagnosticat și cu alte tulburări de sănătate mintală. De asemenea, dacă cel mic are tulburări coexistente, cum ar fi ADHD, anxietate sau depresie, medicamentele îl vor ajuta și îi vor ameliora simptomele. Acest lucru va face terapia mai eficientă. Se folosesc timostabilizatoare, medicație antipsihotică tipică/atipică și medicația specifică ADHD.
Concret, la ora actuală nu există medicamente destinate acestui tip de tulburare. Ele sunt benefice dacă sunt utilizate ca adjuvant la terapia cognitiv-comportamentală.
Referinte:
1. Bhatia MS, Goyal A. Anxiety disorders in children and adolescents: Need for early detection. J Postgrad Med. 2018 Apr-Jun;64(2):75-76. doi: 10.4103/jpgm.JPGM_65_18. PMID: 29692397; PMCID: PMC5954816.
2. Nervozitatea la copii si adolescent, https://clinica-hope.ro/
3. Overview of Anxiety Disorders in Children and Adolescents, https://www.msdmanuals.com/
Sursa: Realitatea de Realitatea Medicala
